Impotrivirea adolescenților, coroborată cu ignoranța și cu particularitățile de caracter ale părinților, are drept consecință tulburarea, cu rezultatul că un individ se poate afla în două situații extreme: unii părinți devin foarte autoritari față de adolescenții care sunt „prost crescuți și le au pe toate, contrar situației pe care am avut-o noi”, în timp ce alți părinți spun „da” la orice care-i va face plăcuți în ochii copiilor și-i va scoate din conul de umbră. Adică unii cred că copiii de astăzi își permit luxul să sufere, iar alții își amintesc de propria lor stare apăsătoare din adolescență și de aceea refuză să-i apese cu ceva pe copiii lor. Cu siguranță, adevărul se află la mijloc, între aceste două extreme. În general, adevărul despre lucrurile omenești este cu mult mai complex decât frazele pilduitoare pe care le putem emite în saloane, la întruniri și în cafenele. Pentru a ne apropia de adevărul acesta este nevoie de un studiu și de o cunoaștere sistematică, de o adâncire serioasă a experienței, de progres și de autocunoaștere. De obicei, nu-l putem înțelege pe altul mai bine decât ne putem înțelege pe noi înșine.
Dincolo de toate acestea, este nevoie ca cititorul să aibă neîncetat în vedere faptul că fiecare adolescent este unic, așa cum fiecare om este unic, și că abordarea lui nu va fi eficientă prin stereotipuri și rețete.Precum subliniază și psihiatrul Philip Graham: „Căutați ceva tipic adolescenților? Uitați de asta!”.
(Pr. Vasilios Thermos, Primăvară înnegurată: pentru o înțelegere a adolescenței )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|