Nu există glob de pământ și nici sistem solar cu planete din pământ și nici alte sisteme solare sau galaxii cu sori sau planete... toată concepția asta SiFi li se trage de la necredință și prostie căci nepricepînd Scriptura au negat-o și deci născoceala asta și modelul ăsta planetar e o bizarerie paradoxală, e o minciună aiuritoare și o prostie imensă, și foarte ciudat e că toți cred în ea. Nu-mi dau seama cum e posibil așa ceva la omul cel atât de mult dăruit de Dumnezeu cu toate bunătățile.
În scripturi scrie și așa e: pământul e plat la suprafață și rond în adâncul apelor și soarele și luna sunt semisfere de apă și foc și ghiață care împreună formează o sferă completă la eclipsa de soare iar stelele se mișcă pe firmament fiind din ghiață apă și foc și sus apele nu se adună în adunările lor pe când apele de sub cer se adună în adunările lor formând mările și de aceea cad toate sub cer nu din pricina legii gravitației sau a atracției între corpuri ci fiindcă toate lucrurile conțina apă inclusiv focul, inclusiv cerul ca tărie ce desparte apele de ape, și de aceea curg și se adună ca să formeze mările ca să arate suprafața pământului unde se văd urmele pașilor Lui Dumnezeu. Toată Creația a fost o bilă de apă cristalină și curată aflată în beznă pe care Duhul lui Dumnezeu se plimba scriind ceva, asta a făcut Dumnezeu la început, asta a creat în ceea ce nu exista și nu era creat. Apoi în 6 zile le-a zidit pe toate și s-a odihnit ca să fie frumoase și bune și în ziua a 7-a s-a odihnit în ele în dragostea de ele și le-a binecuvântat și le-a sfințit pe toate. Demonstrația simplă o găsiți
aici că nu e valabil sistemul globalist și planetar.
Omul a căzut în păcat dar în 3 zile Domnul a restaurat toată Creația, luând asupra Sa canonul de pocăință al Omului și toată vina... și a dăruit sf. Duminică oamenilor ca zi de înviere și bucurie, ca nou Sabat, ce se ține de sâmbătă seara de la apusul soarelui până luni la răsăritul soarelui, deci conține 3 zile sărbătorite ca una.
Anotimpurile apar din mișcarea pe cer a soarelui, lunii și stelelor, în balansul lor lateral prin care ele se lovesc de „marginile” cerului ca de mante schimbându-și direcția dar defapt din pricina curburii cerului spre margini, N-S, ele suferă o schimbare lentă de direcție astfel că pare că se ovesc de mantele laterale în mișcarea lor continuă și dreaptă în spațiul finit al cerului, al Creației din care nu au cum să iasă deși merg tot drept și numai înainte, de la răsărit la apus. Căci creația fiind doar atât cât e creată, ele pot să meargă la nesfârșit numai în creație, iar margini cu necreatul care nu există n-ai cum să vezi căci ceea ce nu există și e necreat nu se poate vedea sau pipăi căci dacă s-ar putea vedea sau pipăi ar fi create. Cele ce nu se văd sunt cele ce sunt cu adevărat și ele sunt din Dumnezeu și sunt cele create și necreate și care există, iar cele ce se văd sunt înșelătoare și ele nu sunt căci se vor sfârși.
Deci nu există problemă nici de calcule și nici de anotimpuri ca cineva să trebuiască să îndrepte vre-un calendar, funcție de mișcările pământului (el nu se mișcă, ci stă fix pe ape) sau de mișcările cerești ca să fie la fel exact la fel cum a fost cândva. De ce ar trebui să vină primăvara sau toamna sau vara exact în aceaiși zi? Nu este asta o dorință prostească a omului?
Și astfel v-am demonstrat că nu exista un rost serios pentru a da cineva ceasurile înainte cu 13 zile!
Dar cum în sfintele canoane nu există ceva care să condamne schimbarea ceasurilor, căci așa au mărturisit sfinții 3 Irarhi, Vasile, Ioan și Grigorie, rezultă că nu e de osândit nicio bisercă și niciun credincios ce își mută ceasul înainte sau înapoi cu câte ore vrea ca să pomenească sfinții atunci când vrea el. Dar frumos este ca sfinții să fie pomeniții precum în Cer așa și pe Pământ deci la ziua lor de serbare, toți sfinții, înclusiv cei din cele mai noi calendare împodobite cu sfinții cei mai noi ai BOR.
Stiliștii sunt greșiți (nu-i condamn, nu-i judec) nu fiindcă serbează după 13 zile serbările ci fiindcă osândesc BOR pe nedrept că ar călca BOR canoanele, căci nu este canon pentru mutarea ceasurilor, și pentru că mint cum că Harul nu a mai lucrat de când a trecut BOR pe noua rânduială, după mutarea ceasurilor cu 13x24 ore, căci Harul a lucrat în toți arhiereii și preoții și călugării și sfinții care nu s-au închinat și n-au slujit scorpiei cea cu multe capete, și a lucrat și în cei care s-au pocăit. Deci stiliștii au căzut și sunt călcători de canoane și mincinoși, nu rușii sau cei de la Athos sau Sf. Cetate a Noului Ierusalim, ci doar biserica română pe stil vechi, ei sunt greșiți, pentru că mint despre sfintele daruri și sfintele taine din BOR, zicând că nu sunt curate din pricina mutării ceasurilor. Dar nu vreau să condamn pe niciun creștin, căci are cine să-i judece și să-i îndrepte, Dumnezeu și sf. Ilie căruia i s-a dat această putere, împreună cu fecioara Muntelui Carmel, și care a dăruit adevărata imaculata concepție, îndreptând ereziile catolicilor, dar nu a fost luată în seamă... cum ne stă nouă tuturora în obicei.
Astfel că Duminicile sunt aceleași de la Învierea lui Iisus Hristos, și ele sunt NOUL SABAT dăruit de Dumnezeu credincioșilor și oamenilor, iar zilele de atunci se succed la fel dar în 1924 s-au schimbat ceasurile cu 13x24 de ore înainte, schimbându-se rânduiala. Nu e greșală canonică, deci nu e nimeni vrednic de osândă că-și mută sau că nu-și mută ceasul, dar bine este așa cum era mai înainte, adică cu 13 x24 de ore mutate ceasuril îndărăt, dar asta nu se poate face decât dacă maimarii, Sfântul Sinod al BOR hotăresc revenirea la rânduiala cea dăruită de Iisus Hristos în Săptămâna Luminată, care este rânduială veșnică, și prin care s-a trecut de la rânduiala cea veche a ținerii și socotelii zilelor, din zenit în zenit la cea din răsărit adânc în răsărit adânc, iar Duminica fiind mai deosebită iată că ea conține 3 zile într-una, sfârșitul Sâmbetei (vechiul Sabat), Duminica în întregime și începutul zilei de Luni până la răsăritul soarelui.
Dar nu există propriuzis răsărit și apus ci este o iluzie căci soarele e tottimpul deasupra pe cer, la aceiași distanță de pământ, la fel și luna, dar unghiul de refracție critic și diferența de încălzire în păturile atmosferice face să avem un con de lumină cam ca un munte cu pantele curbate ca toboganele, și noi vedem soarele mai sus sau mai jos pe cer în funcție de unde ne aflăm în con. Dacă suntem la extremități vedem apus sau răsărit, iar dacă suntem în interior îl vedem mai sus pe boltă... dar este doar o iluzie căci dacă n-ar exista păturile de aer pe patul pământului l-am vedea deasupra la un anumit unghi apărând și dispărând și reapărând din direcție opusă din pricina că e finită Creația, și micuță dealtfel.
E o inimă ca un ochi drept al lui Dumnezeu. Amin.