[vsovivi]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Eu cred ca Adam si Eva,inainte de cadere, il vedeau pe Dumnezeu ...ma gindesc la una din Fericiri...Fericiti cei curati cu inima,caci aceia il vor vedea pe Dumnezeu.Ca erau fara de pacat,deci curati cu inima...cred ca nu incape indoiala.Iar de pierdut,L-au pierdut pe Duhul Sfint ( moartea sufletului ),de aceea s-au si vazut goi,apoi le-a murit si trupul...

Cum aratau ei " imbracati" inainte de cadere...poate ca aici:

" Marturisirea lucrarii de impartasire din lumina dumnezeiasca, asa cum a cunoscut-o si de care s-a invrednicit Sfantul Serafim, este luata din scrierea lui, Convorbire cu Motovilov. Iat-o:

"-Si totusi, eu nu inteleg cum pot sa am siguranta ca sunt in Duhul Sfant. Dupa care semne pot eu sa cunosc singur ca harul Sfantului Duh se afla in mine?

Parintele Serafim raspunde: Dar ti-am spus ca-i foarte simplu: Iata, acum, suntem amandoi in harul Sfantului Duh... Dar de ce nu ma privesti?"

- Parinte nu pot sa te privesc; ochii sfintiei tale arunca fulgere de lumina. Fata sfintiei tale e mai arzatoare decat soarele si ma dor ochii. Si Serafim urma: Te afli in plinatatea Sfantului Duh, altfel n-ai putea sa ma vezi in starea aceasta.

Si, apropiindu-mi-se de ureche imi sopti: Multumeste lui Dumnezeu pentru milostivirea Lui catre noi. Vezi, n-am facut nici macar semnul crucii, in adancul inimii m-am indreptat, insa, catre Dumnezeu, zicand: Doamne, fa pe omul acesta vrednic sa vada, cu ochii lui trupesti, aratarea Preasfantului Duh. Si iata, Dumnezeu a auzit rugaciunea smeritului Serafim...

- Dar bine, de ce nu te uiti la mine? Nu-ti fie teama, Dumnezeu este cu noi...
Incurajat, incercai sa ridic ochii si o spaima sfanta imi cuprinse toata fiinta. Inchipuiti-va fata unui om care va vorbeste din mijlocul soarelui; ii vezi miscarea buzelor, infatisarea ochilor, ii auzi glasul, simti ca te tine de umeri, dar nu-i vezi nici bratele, nu vezi nici trupul tau, nici al celui ce-ti vorbeste, ci vezi numai o lumina stralucitoare, o lumina orbitoare, luminand intinsul zapezii, pana departe, imprejur, luminand fulgii de zapada, care nu incetau sa cada, pe mine si pe marele staret.

Si parintele Serafim urma: Daca numai presimtirea, arvuna aceasta a bucuriei viitoare, umple inima noastra de atata mangaiere si atat inviorare, ce vom spune de bucuria insasi, care ne este pregatita in ceruri, tuturor celor ce plang aici pe pamant? Si dumneata, dragul meu, ai plans destul in viata pamanteasca. Dar, iata, cu cata bucurie te mangaie Dumnezeu... Dar acum e vremea luptelor, a stradaniilor neincetate, e vremea dobandirii unor puteri din ce in ce mai mari, ca sa crestem pana la masura deplina a inaltimii lui Hristos... si mostenitor al scaunului sau, dupa dansul. Atunci, insa, bucuria aceasta, pe care o simtim acum, in parte si un timp scurt, se va arata in toata plinatatea ei si ne va covarsi toata fiinta cu desfatari negraite, pe care nimeni nu va mai putea sa le ia de la noi."

Canonizat in anul 1903, pomenirea Sfantului Serafim traieste in evlavia credinciosilor, ca un mare stalp al sfinteniei crestine, ca un inger pazitor al crestinatatii. Dumnezeului nostru, marire!

Aceasta este o gLuma ?

Eu am scris așa:

„Deci Raiul era în România și avea o echivalență față de centrul Tăriei, de centrul Creației, de centrul Cubului.”


Adică ai bănuieli crezând că eu te-aș minți și vi cu două argumente: Slava Duhului Sfânt ce se vedea într-o ființă umană îndumnezeită de către o altă ființă umană mai puțin îndumnezeită... și gata, ajungi la concluzia că așa era în Rai văzut Dumnezeu și că eu spun și glume...

Păi bănuielile îndoielilor spre răzbunare nu sunt bune mă că voi vă răzbunați mereu nu pe păctele pe care le faceți voi ducându-le în neființă, ci voi, și așa pățesc și eu, mă răzbun cel mai adesea pe Dumnezeu trecînd repede de la Har la slava de la oameni pentru nădejdea în nebunia de pe urmă cu care o să mă îmbrac singur prin cioplire de către mine a propriei mele statui de pe scena gLumii... că cică mă cheamă cineva la muncă.

Deci așa e cum îți spun eu de la Dumnezeu, cghiar dacă nu mă crezi, Omul nu l-a văzut pe Dumnezeu dar îi auzea glasul, îi simțea prezența, îi ve3dea creația, îi știa porunca, îi mînca roadele, și omul era plin de Credință!

La sfântul Serafim Sarovski e vorba de focul rugăciunii inimii, e cu totul altceva, el se făcuse Har și se unise cu Harul Credinței în Dumnezeu și așa exista El probabil, dacă erau conștienți de El, Odihna Lui Dumnezeu în Adam și Eva... Dar Dumnezeu nu li se arăta lor decît în urmele pașilor, în glasul dulce din adierea vântului serii, în desfâtarea gustului cu fructele pomilor din Rai afară de pomul cunoașterii binelui și a răului, în dragostea dintre Om și celelalte viețuitoare, deci Omul nu L-a văzut pe Dumnezeu și nici pe îngeri în Rai ci trebuia să respecte cu Credință porunca Sfântă și așa Omul și Dumnezeu se desăvârșeau odihnindu-se Unul în Altul.

Iar cu Raiul ți-am explicat foarte frumos..: Ce a văzut Moise și a auzit de la Dumnezeu (căci nici Moise nu a văzut pe Dumnezeu decât îi auzea glasul și o singură dată din spate) era despre Raiul Echivalent față de mijlocul Cubului... căci locul exact al Raiului pe Pământ era păstrat ca Taină... Dar pentru cei înțelepți, din ce a scris Dumnezeu prin prooroci în scripturi se poate foarte ușor pricepe unde era Raiul, deci era păstrat ca Taină ascunsă pentru a putea fi descoperită de înțelepți prin Credință, dar descrierea este făcută despre o echivalență căci toata lucrurile Create au o echivalență prin Dumnezeu, față de mijlocul Cubului. Deci Raiul descris fizic de Moise este echivalența Raiului cel Adevărat care a fost și va fi în România... și dacă ai să cauți să găsești cu aproximație mijlocul cubului, atunci ai să găsești și locul echivalent descris de Moise, real și el până astăzi. Caută și vei afla. Bate și ți se va deschide... dar dacă tu ai din start vagi bănuieli bazate pe necredință și mă și scoți mincinos și glumeț dându-mi exemple ce parcă parcă te-ar confirma în presupunerile tale, atunci firește că drumul tău va fi mai lung și mai greu.

Deci dragul meu detectiv particular... fără Credință s-ar putea să ajungem câini prepelicari sau niște copoi de soi ce aleargă după pisoi, pisoiul ce aleargă după șoarece, șoarecele ce dă gaură la hambar, hambarul ce ne-a băgat în bar, barul care ne-a dat bere, ca să prindem putere... putere ca să hulim firește... să hulim pe Dumnezeu, să nu fie. Dar îndată ce vei dobândi Credință ca Dar de sus... sau ca stăruniță după smerenie și rugăciune... ori postind ca să asculți, atunci cu siguranță ochii tăi ținuți se vor limpezi...

Dar vezi dumneata zice și sfântul Serafim Sarovski, zice că e nevoie de lacrimi și ucenicul acela mai îndoielnic plînsese foarte mult și nu mai era sigur că e Har sau înșelare drăcească.

Dar e simplu, Harul iubește pe Dumnezeu cu sfințenie și se roagă cu suspine negrăite pentru noi păcătoșii... iar înșelarea vine de la cafea.