Citat:
|
Nu este chiar asa. In cazul giulgiului, cercetarea stiintifica a dat chix initial - in anii 70.
|
Au dat chix? Mai exact, cum? Am inteles ca nu rezultatele nu au fost pe masura asteptarilor (adica au aratat ca giulgiul era un fals), dar atata timp cat metoda folosita a fost valabila, rezultatele sunt si ele valabile, indiferent daca ne plac sau nu.
Citat:
|
Doar credinciosii, facand cercetari pe cont propriu, au strans suficiente probe astfel incat maretii cercetatori sa faca analize noi.
|
Analize noi care nu au aratat nimic.
Citez: "This inability to repeat (and therefore falsify) the image on the Shroud makes it impossible to formulate a reliable hypothesis on how the impression was made"
Asta nu inseamna, nici pe departe: "Acest giulgiu este original, are 2000 de ani, si stim sigur ca in el a fost infasurat Isus".
Tot ce spune respectivul este ca nu stie cum au fost imprimate urmele de pe giulgiu. Atata tot.
Citat:
|
Asa incat trebuie sa intelegeti rezervele noastre respectiv la cercetarile stiintifice, in general. Nu din habotnicie sau din frica, ci din motive practice: am constatat vreme indelungata ca "nu tot ce zboara se mananca";
|
Rezervele voastre legate de stiinta nu vin din scepticism stiintific, sa fim onesti. Daca nu sunteti onesti cu altii, macar nu va mintiti pe voi insiva.
Ele vin din faptul ca, in ultimii 150 de ani, stiinta a aratat clar ca povestile biblice sunt doar niste povesti: Pamantul nu are 6 - 7000 de ani, nu a existat un Potop global, nu a existat un Exod al evreilor din Egipt, si nu am fost creati din noroi.
Dar in acelasi timp, religia aduce "la inaintare" orice afirmatie a unui om de stiinta care poate aduce o bruma de credibilitate afirmatiilor religioase. Si cumva, daca un asemenea om de stiinta e gasit (de fapt, ajunge si un citat, de multe ori total scos din context), brusc stiinta devine frecventabila. Si asta doar pentru ca nu contrazice dogma religioasa.
Deci, in concluzie: stiinta e nefrecventabila atunci cand va contrazice dogma, dar devine perfect frecventabila atunci cand va sustine (chiar si in aparenta) dogma. E o atitudine complet lipsita de onestitate, pe care trebuie sa v-o asumati, pentru ca va apartine.
Citat:
|
Toți suntem atrași de rațiune, dar pentru unii Hristos este o realitate indiscutabilă, iar pentru alții necesită confirmări.
|
Scepticismul si cautarea de confirmari fac parte din atitudinea normala, atunci cand auzi de un om care a fost nascut din fecioara, a umblat pe apa, a inviat un om, a fost omorat, a inviat (si impreuna cu el mii de alti oameni au iesit din morminte).
Si cand dovezile pentru toate astea nu exista (cu exceptia mentiunilor dintr-o carte, care se contrazice pe sine de nennumarate ori, folosita in scop de prozelitism religios), normal este sa le cataloghezi ca ceea ce sunt: inventii ale unor oameni care au trait in timpul copilariei umanitatii.
A o crede doar pentru ca e la baza religiei majoritare din tara in care te-ai nascut denota doar credulitate, si mai inseamna ca daca te nasteai intr-o tara musulmana, ai fi acceptat la fel de senin si povestile din Coran, doar pentru ca toata lumea din jurul tau o face.
De-aia avem cap, sa gandim.
Tot timpul, nu doar uneori.