Citat:
În prealabil postat de Ana-Maria N
Cum influenteaza duhul lumesc viata duhovniceasca? In ce masura este bucuria lumeasca nefericire duhovniceasca? Cum impacam fericirea lumeasca cu cea duhovniceasca?
|
Pai, in primul rand ce este duhul lumesc si ce este viata duhovniceasca?
Duhul lumesc este cel care se face dupa lume: toate se fac in slava lumeasca si pentru om, el primand totdeauna fata de altii in ceea ce face, chiar si fata de Dumnezeu.
Duhul lumesc este din lume si pentru lume - niciodata nu aspira la mai mult decat ceea ce se afla in aceasta lume... materializeaza tot ce atinge, reducand astfel valorile sufletesti... la simple lucruri care nu au valoare.
Duhul duhovnicesc este acela care se face pentru Dumnezeu. Omul, cugetand la Dumnezeu, cautand sa isi indeplineasca viata dupa mila si voia lui Dumnezeu, se inalta, valorile sale capata greutate, totul devine pretios pentru o asemenea persoana, etern si lipsit de limite. Totul capata o alta semnificatie, profunda, care se zideste inauntrul omului, prin mila si ajutorul Celui pe care Il cauta...
La fel cu duhurile sunt si fericirile lor. Una e scurta, dureroasa, alta e de lunga durata si intensa.... fericirea lumeasca fiind lipsita de Dumnezeu aduce pacat in inima omului, ducand la lipsa unei fericiri duhovnicesti -> de obicei, viata lumeasca exclusiva inseamna o viata in care omul se lipseste de Dumnezeu, lipsindu-te de Dumnezeu nu poti sa traiesti o viata duhovniceasca - omul ce duce o viata "duhovniceasca" mai degraba se minte pe sine traind o viata in care el nu face decat sa se limiteze pe sine pana la Dumnezeu - as putea adauga ca vei vedea cum ceea ce spune e lumesc, inca incapsulat de duhul lumesc si incapabil sa poate fi delimitat de acesta intr-un sens duhovnicesc, in adevaratul sens al cuvantului ( poate asta e de fapt idolatria pe care si de care se tot aminteste in biblie).
Deci, e cam de inteles ca sunt lucruri antagonice, care oarecum ne construiesc viata.
Ideal ar fi ca omul sa traiasca o viata duhovniceasca. Dar de multe ori in alcatuirea sa- trup si suflet, dupa masura sufleteasca a omului, face ca sufletul omului sa se impovareze prea mult de induhovnicire si atunci are nevoie de odihna - lumeasca; de asemenea sunt si metodele de subzistenta - de trai, sunt omenesti - adica trupul se hraneste cu hrana lumeasca si omul trebuie sa se ingrijeasca si de cele necesare vietii sale pe pamant.
Asa ca, pentru ca sa se smereasca, omul trebuie sa isi impleteasca aceste doua feluri de vieti - in care se cuprind si cele doua feluri de fericiri, induhovnicind viata sa lumeasca.