[lore86]

citeam chiar in ultimul numar al familiei ortodoxe, ca au acolo un obicei tare frumos, sa prezinte vietile diferitelor familii cu copii multi despre presiunile la cares unt supuse atatfemeile cu copii multi, cat si copii acestora. Ajung la un moment dat s afie marginalizati, ca niste ciudati si trebuie sa upte mult mai mult decat copii care provin din familia cu 1-2 copii pt a se integra.
Eu nu m-am gandit niciodata la lucrurile astea. Nici nu ma gandeam ca exista realitatea asta.
Dar, tebuie sar ecunosc, e o realitate dureroase. Nici macar crestinii nu au ingaduinta fata d e familiile cu copii multi. Ingaduinta, in sensul cas e pastreze o atitudine normala, echilibrata. Nu sa se bage cu nerusinare in viata acelor familii dandu-le sfaturi cati copii sa aiba.

Mi-a placut de doamna aceea, prezentata in revista, care avea 5 copii, dintre care unul cu sindrom Down si care a descoperit ca avea cancer. Dar bucuria care ii cuprindea inima era atat de mare, ca lupta ca o eroina impotriva tuturor! A zis o vorba tare faina""Cine esi, tu, ca sa-mi fixezi robinete la bucuria pe care o am?

parerea mea e ca societatea si-a schimbat scara valorilor.Ceea ce acum cativa ani era o valoare, acum a devenit o nonvaloare. Ceea ce atunci era pretuit, acum este blamat.
SI am mai observat un lucru: cand vorbesti de o realitate crestina, pe care nu te pui tu s-o reinventezi, au inventat-o altii si s-au bucurat de ea generatii intregi, tu doar incerci sa te mentii pe aceeasi directie, mult sar in sus ca impuscati. E ca si cum ai apasa cu degetul pe o buba puroiata.
Spre ex: spui ca nu vrei sa opresti nasterea de prunci, ca sa invata Biserica. Atunci sa vezi:"Ce Biserica invata sa faci copii si sa ii lasi sa moara de foame? Sau sa umble neingrijiti. sau sa ii trimit la cersit?"
Adica se merge pe extreme. Daca faci copii multi, inseamna neaparat ca ii ti flamanzi, murdari, neingrijiti. Oamenii cand nu pot face un lucru, merg pe extreme. De ce sa nasc, ca sa sufere toata viata? PAi de ce sa sufere, daca te are pe tine mama lui, ca sa il veghezi, s ail ocrotesti, sa te lupti ptr binele lui. De ce sa umble nespalat cand te are pe tine mamica lui care sa-l speli, sa-l hranesti, sa-l mangai, sa te joci cu el, sa te ingrijesti de el.

Asadar, se poate si altfel. Se poate si sa faci copii multi, dar sa-i tii curati, sa-i hranesti, sa te ocupi de educatia lor. Trebuie doar s avrei. Si daca e dorinta sincera, vine garantat si ajutorul Domnului. Caci asa cum spune psalmistul Am fost tanar, si am imbatranit, dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit, nici pe urmasii lui cersindu-si painea. {Ps 37}
Asadar daca iti pui nadejdea in Domnul, muncesti atat cat poti(si asta inseamna si 16 ore pe zi), te stradui zi de zi, e imposibil ca Dumnezeu sa te lase de izbeliste.
Dar daca intervine"sfanta comoditate" intervine si saracia, mizeria.