[Mena59]

Spunea Părintele Sofronie de la Essex o povestioară: „Un om s-a dus la Muntele Athos să întrebe ce să facă să se mântuiască. Şi acolo i-au zis: "Să iubeşti pe Dumnezeu din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată inima ta şi pe aproapele ca pe tine însuţi". Şi bietul om şi-a zis: "Asta nu pot! Pe Dumnezeu nu-L iubesc, mi-e frică de El, dar nu-L iubesc... iar pe aproapele nu-l pot suferi de cele mai multe ori. Trebuie să mai fie şi alte metode de mântuire, post, mătănii, ceva ce pot să fac..." Se duce la alt Părinte şi la altul şi străbate tot Muntele Sfânt fără să afle vreo altă metodă... Atunci s-a aşezat pe o piatră şi şi-a zis cu toată deznădejdea celui ce caută o soluţie: "Ce voi face? Am nevoie de mântuire. Nu vreau să mă chinui aşa o veşnicie!" şi, i-a venit gândul: "Am să fac ce pot. Pot să fac ce aş face dacă aş iubi!". Şi mereu se întreba: "Ce aş face eu acum dacă L-aş iubi pe Dumnezeu?". Şi făcea. "Ce-aş face dacă l-aş iubi pe aproapele?". Şi făcea”.
(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 195-196)