Citat:
În prealabil postat de suslik
Pentru ca textele religioase sint ca un caleidoscop: din unele unghiuri se vede deva, din altele, altceva. Interpretarile si interpretativitatea sint cele mai bune dovezi ale entropiei din glorioasa minte umana. Doar Biserica, prin ierarhi ei ortodocsi, reuniti ecumenic poate da raspunsuri corecte. De pilda, lui Arius i-a tunat o anume interpretare antitrinitara.
|
Repet ce a zis Sf. Vincentiu acum mult timp
Aici, ar putea fi, va întreba cineva, "Deoarece canonul Scripturii este complet si este în sine suficient de abundent, ce nevoie este acolo să se alăture la ea interpretarea Bisericii?"
Răspunsul este că, din cauza însăsi profunzimea Scripturii toti oamenii nu plaseaza o singură interpretare identică pe ea. Declaratiile de acelasi autor sunt explicate de către diferiti oameni în diferite moduri, atât de mult încât pare aproape posibil să se extragă din ea cât de multe opinii ca acolo sunt oameni. Novatian expune într-un fel, Sabelius în altul, Donatus în altul, Arie, Eunomie si Macedonie în altul, Photinus, Apollinaris si Priscillian într-un alt, Iovinian, Pelagius si Caelestius în altul, si mai nou Nestorie în altul. Prin urmare, din cauza labirintul de eroare, care este atât de multiformă, există o mare nevoie de punerea în jos a unei reguli pentru expunerea profetlor si a apostolilor, în conformitate cu standardul de interpretare a Bisericii Sobornicesti.
Acum, în Biserica Universala avem cea mai mare grijă să detină ceea ce a fost crezut pretutindeni, mereu si de toti. Acest lucru este cu adevărat si în mod corespunzător "sobornicesc", asa cum este arătat prin însăsi forta si semnificatia cuvântului, care intelege totul aproape universal. Noi vom fii fideli acestei reguli dacă urmărim universalitatea [adică oecumenicitatea], antichitatea, si consimtământul. Vom urmări universalitatea dacă recunoastem că o credintă ca să fie adevărat pe care întreaga Biserică în întreaga lume, o mărturiseste; antichitate, dacă noi, nu ne indepartam din acele interpretări care reies clar că strămosii si părintii nostri au proclamat; consimsământ, în cazul în care în antichitate însăsi tot urmam definitiile si opiniile tuturor, sau cu sigurantă aproape toti, episcopii si medici deopotrivă.