Oare de ce se gasesc de fiecare data pana si in adancul invataturilor, motive de sminteala? Probabil ca ne-am obisnuit sa citim Sf. Scriptura dupa cum ne cade noua bine si mai pe sarite, fiindca nu totul pare la fel de "interesant".
Eu stiu ca pana la 30 de ani nici un barbat (chiar casatorit si cu copii fiind) nu era considerat indeajuns de "copt" pentru a vorbi in templu sau in public despre lucruri sfinte. Se considera (si pe buna dreptate!) ca nu poti da dovada de intelepciune mai inainte ca anii sa sedimenteze informatiile si sa faca diferenta intre bine si rau, fara a fi influentat de slabiciuni si cercuri de influente.
Faptul ca Iisus STIA ca e Fiul lui Dumnezeu, asta o stim de cand avea 12 ani, cand i-a raspuns mamei de ce trebuia sa-L caute in alta parte decat in casa Tatalui? Mai tarziu se subantelege totul cand la nunta din Canagalilei, tot buna Sa mama Il roaga sa-i ajute pe bietii oameni care nu mai aveau vin. De-aici deducem clar ca in familie, cei ai casei stiau foarte bine cine este Iisus si ce poate sa faca. Ce nu inteleg eu este faptul ca marea majoritate nu accepta ca cineva poate sa si munceasca si sa se si desavarseasca in rugaciune?