Citat:
Īn prealabil postat de elenadana
Va multumesc foarte mult,am citit cu mare atentie cele spuse de dumneavoastra.
Sunt de acord intrutotul!
Am sa incerc...
Dar daca ziceti ca daca-si va da seama,ma va indeparta brutal,categoric.....atunci unde este pericolul?!Pentru ''pacat'' e nevoie de doi,nu?!
Cred ca pot controla situatia,dar si daca m-as pierde eu,dumneavoastra ziceti ca m-ar indeparta dansul.
Oricum,desi nu cred ca si-a dat seama,totusi nu-si mai petrece atata timp cu mine ca inainte,ma cam repede,si la spovedit ma expediaza,si ma intreaba doar de sora mea.Inainte cand ma vedea ma intreba''de sanatate'',tot timpul imi dadea cate o carte,venea el repede sa-mi ia acatistul.......acum......parca nici n-as fi,trebuie sa-l trag eu ''de maneca''.
Va multumesc pentru sfaturi!
Aveti incredere in mine,ca nu voi depasi masura,cel putin la suprafata ma voi comporta exemplar!
|
Draga elena,
Sa nu te increzi niciodata ca poti controla situatia. Daca vrei fa niste probe cu alte lucruri minore si ai sa vezi cat de greu e sa controlezi ceva. Asa ca increde-te in Dumnezeu in tot ceea ce faci.
Viata calugarilor este foarte dificila din acest punct de vedere (pacatului trupesc) si nu numai. Pentru ei orice pofta sau ispita e de multe ori mai puternica decat pentru oameni de rand, poate ca din aceasta cauza reactioneaza cu "raceala" aparent din motive minore. UIte ce se intampla in zilele de azi, cu calugarii si cum sunt trasi in jos.
Poate primul lucru ar fi sa-ti controlezi gandurile, adica sa tai din start orice gand despre "duhovnicul" tau, bun sau rau. Dupa o perioada ai sa incepi sa deosebesti gandurile.
Calugarii cand se simt incercati, se retrag din lume, pentru a se intari in cele duhovnicesti