Mândria (auto-adorația) se hrănește din slava deșartă (căutarea aprecierii celorlalți).
Atunci când suferim umiliri, are loc și o reducere a mândriei, o risipire a iluziilor umflate pe care ni le făceam despre noi înșine.
Am găsit un articol interesant pe Wikipedia:
Humiliation (also calledstultification) is the abasement of pride, which creates mortification or leads to a state of being humbled or reduced to lowliness or submission.
http://en.wikipedia.org/wiki/Humiliation
Tot efortul oamenilor de a-și crea un statut social are ca scop protejarea iluziilor despre sine, menținerea idolului lăuntric al prin hrănirea slavei deșarte. Totul are sens doar în relație cu ceilalți, este o competiție. La asta intră și împopoțonările (vezi topicul cu fardarea). Atunci când iluziile despre sine se spulberă, dispare și ambiția lumească. Oamenii considerați 'puternici' sunt cei care reușesc să-și prelungească iluziile mai mult. În realitate, ei sunt cei mai slabi pentru că edificiul lor e clădit pe fals.
Lepădarea de sine, pe lângă tăierea voii, constă și în lepădarea minciunii despre noi înșine iar o metodă pentru aceasta este suportarea înjosirilor în cadrul societății. Asta nu înseamnă să devenim submisivi, ci doar să ajungem la o cunoaștere reală a noastră înșine.