Frumos subiect, Monica!
Și tânguirile lui ”Zoridezi” sunt de folos adaos.
Când am început să mă rog cu adevărat, citeam îndelung Psalmul 142 și plângeam de mila păcatelor mele. Ceream iertare și-mi dădeam seama că sunt cu adevărat pământ uscat...
”Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”
|