Sa-mi fie cu iertare, dar acea prezentare de care vorbesti a fost facuta prin 1945 si are o mie de motive sa fie sub acea forma. Eu, de cand am citit-o prima data, am asociat-o unui raport cerut de cei care l-au incriminat dintotdeauna si care nu erau in acord cu stilul lui destul de sever si aparent razvratit fata de legi si ordini. Pentru el, exista o singura lege si ordine: cea a lui Dumnezeu. Poate de aceea a si fost poreclit "Biciul lui Dumnezeu"! Era constient de puterile primite la Sfantul munte, putea practic face aproape orice, dar foarte rar a abuzat de aceste puteri la modul personal(cand a mers la inmormantarea mamei sale, sau cand i-a provocat dureri unui temnicer care il umilea de fiecare data strigandu-l "Bai, popa!") A mers cu curaj la Ceausesti spunandu-le adevaruri dure, desi el stia ca acest curaj ii va aduce moartea. Pe cei care l-au batut, ar fi putut sa-i faca sa se zvarcoleasca pe jos de dureri, fiindca avea aceasta putere, si poate chiar ar fi fost tentat de diavol sa o faca, dar atunci n-ar mai fi fost un sfant. A stiut cand va muri si si-a comandat si crucea...
Nu am nimic cu nimeni, dar daca ne straduim sa vizionam TOATE interviurile Parintelui Arsenie Papacioc, sunt convins ca la unele dintre ele sunteti usor dezamagiti. Fapt este ca suntem cu totii oameni, chiar si preafericitii parinti, pana ce trec la cele vesnice. Uneori mai cad si ei in cate o ispita, fiindca asupra lor sa abat legiuni ca sa-i faca sa greseasca, sa vada lumea cat sunt de slabi si de subiectivi... Datoria noastra este sa ramanem drepti in credinta noastra, sa intelegem, sa iubim, sa iertam!
Asa sa ne-ajute Dumnezeu!