[cristiboss56]

Când spunem gânduri, nu înţelegem prin aceasta în mod simplu cugetele, ci chipurile şi reprezentările sub care se înfăţişează ele de fiecare dată însoţind cugetările corespunză*toare. Deci chipurile împreună cu cugetările se numesc gânduri. Prima şi cea mai de temelie pricină a gândurilor în om este păcatul strămoşesc. Până atunci mintea omului era neîmpărţită la alte lucruri, fiind aţintită numai la Dumnezeu, însă din clipa săvârşirii păcatului strămoşesc a început să lucreze gândul tăgăduirii şi în continuare toate celelalte gânduri. A doua cauză care pricinuieşte gândurile în om sunt organele simţurilor, atunci când acestea nu sunt conduse de mintea cea stăpânitoare. Dar mai ales auzul şi vederea. Astăzi, îndeosebi, datorită tehnologiei simţu*rile primesc mult mai multe iritaţii decât mai demult. De aceea şi lupta cu gândurile este mai puternică. Al treilea motiv sunt patimile care există în om. De la acestea diavolii iau pricină să mişte împotriva noastră gândurile cele rele. Al patrulea motiv şi cel mai însemnat sunt diavolii. Sfântul Grigorie Sinaitul subliniază în mod explicit şi pregnant: "Gândurile sunt cuvintele diavolilor şi înainte-mergătoarele patimilor.
(Benedict Aghioritul, Gândurile și înfruntarea lor, Editura Evanghelismos, București, 2002, pp. 10-11)