[Krautrock]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Capitolul se incheie cu o nota de optimism, fiindca putin dupa acea teribila seara de vineri, cand se aseaza lespedea peste Patimile Domnului si cand Pamantul se intunecase, putin dupa acele ceasuri in care se parea ca partida este jucata si totul parea pierdut, totul va fi castigat, dupa cum vom vedea.

Tocmai acest final de capitol ce se incheie intr-o nota de optimism ar trebui analizat:

"Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa.
Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa."

Cine e acest "drept" si "sluga"? Probabil cel care a fost drept si care a ascultat de poruncile lui Jahweh. E atat de simplu sa pricepem pasajul incat nu vad de ce ne mai complicam si adaugam tot felul de lucruri pe care textul de fapt nu le spune. Apropo, chiar si unele majuscule se pare ca nu au ce cauta aici, iar prezenta lor forteaza o anumita interpretare. Incercati sa le inlocuiti cu litere mici si veti vedea ca textul spune cu totul altceva. Probabil ca ati omis faptul ca majoritatea verbelor care au legatura cu acest "drept" sunt la trecut, ca de exemplu: "dispreţuit era", "el a luat asupră-si", "el fusese străpuns", "domnul a făcut să cadă asupra lui fărădelegile noastre", "ca un miel spre junghiere s-a adus". Exista un singur loc in care avem un verb la viitor: "va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra sa", aceasta insa in contextul in care toate verbele nararii din versetele 11 si 12 sunt la viitor cu exceptia ultimelor din fraza finala care apar din nou la trecut (de fapt doar ultimul verb are legatura cu problema). Probabil utilizarea viitorului reprezinta o chestiune stilistica, mai ales ca aceste ultime doua versete prezinta promisiunea eliberarii (ceva ce inca nu s-a implinit), subiect care de altfel constituie substanta intregului capitol urmator.

Domnilor, un text poate sa spuna multe, insa nu poate sa spuna chiar orice. Aceasta insa nu e o problema pentru unii, deoarece poate fi fortat sa spuna orice. Isaia e un evanghelist?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar, iata ca evanghelistul Isaia prevestise cu secole inainte de Evanghelie: ca Domnul creste ca o radacina in pamant uscat

In versetul din Isaia nu apare deloc cuvantul "Domnul" in pozitia pe care ati indicat-o. Pasajul suna in realitate asa:

"Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi?
Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag."

Deci "Domnul" si cel ce a crescut "ca o radacina in pamant uscat" sunt diferiti. Cautati in toata cartea lui Isaia si nu numai, ca nu veti gasi nicaieri numele lui Iisus, dar nici macar o referinta la vreun fiu al lui Dumnezeu nascut si nu facut, parte a Treimii unica in fiinta si intreita in persoana. Asadar ce fel de evanghelie e aceasta a lui Isaia? Mai degraba cred ca autorii evangheliilor au preluat elemente din Isaia si au construit pe baza lor o interpretare proprie. Cum e posibil acest lucru? Chiar dumneavoastra mi-ati aratat cum.