[Erethorn]

Doamna, luati parerea mea cum grano salis, e doar parerea mea:

In ultimele decenii, in Biserica Catolica numarul beatificarilor si canonizarilor a crescut neasteptat de mult.

Prin urmare, fiind numeroase cauze "pe rolul" Congregatiei pentru Cauza Sfintilor, si pentru ca aceste proceduri prevazute de dreptul canonic dureaza mult, este de asteptat ca unora dintre aceste cauze sa li se dea precedenţă. Este o problemă de logistică.

În situaţia aceasta, bănuiesc că unul dintre criterii este acela al folosului pe care Biserica, în ansamblul ei, o poate trage din beatificarea sau canonizarea unei anumite persoane.

În cazul unor Fericiti sau Sfinţi cunoscuţi la nivelul întregii Biserici, cum ar fi Maica Tereza sau Ioan Paul II, beneficiul imediat este mai mare, pentru că, pur şi simplu, mai multă lume a auzit de ei.

Un miliard de catolici ştiu cum a trăit Maica Tereza, iar prin beatificarea ei Biserica întăreşte credinţa acestui miliard de credincioşi, se foloseşte de exemplul vieţii ei pentru a ne arăta cum trebuie să ne iubim aproapele, ce înseamna caritatea, credinţa şi speranţa, oferă un model de urmat şi oferă celor în nevoie un nou sprijin în cadrul Bisericii Triumfătoare, un nou sfânt care mijloceşte pentru ei.

Prin contrast, despre fericitul Constantin Ignaţiu Bogdanffy au auzit câteva mii, sau zeci de mii, de credincioşi catolici din Banat şi Ardeal.

Şi sunt puţine şanse ca un catolic din, să zicem, Ecuador, Coreea sau chiar Italia să audă vreodată despre el, trăgând un folos spiritual direct.


Sigur, toate cele de mai sus ţin de modul în care Biserica Luptătoare înţelege să-şi gestioneze resursele şi să-şi îndeplinească rolul aici, pe pământ, iar faptul că fericitul Constantin Ignaţiu va fi beatificat abia mâine nu înseamna că el nu se roagă pentru noi încă de când Domnul l-a chemat la El într-un mod atât de minunat, dăruindu-i cununa martiriului.

Editare - văd că a răspuns, foarte pertinent, şi domnul Dragomir. Luaţi cele spuse de mine ca o posibilă completare.