Preotii si medicii salveaza in chip si la nivel diferit.
Ajutorul medicului e de obicei simtit mai usor, mai repede, mai usor de constientizat.
Ajutorul preotului este prin natura lui tainic, in primul rand. Si e nevoie de o colaborare cu totul aparte a celui salvat. Una sufleteasca, cu mare daruire de sine. O stim din practica, fiecare.
Comparatia mi se pare cam fortata si, oricum, cu tendinta evidenta de a acoperi lucrarea sfintitilor slujitori.
Nu e intelept, cred eu, sa judecam asa in opozitie care tine doar de cele vazute si simtite direct, spontan, imediat. Realitatea e cu mult mai complexa decat riscam s-o prezentam aici. Apoi, credinta crestinului nu are deloc de-a face cu reperele acestor binefaceri imediate. Desi sunt multe cazuri care dovedesc ca ajutorul preotului este nu de putine ori cu efect imediat sau, in orice caz, simtit in timp scurt.
Spovedania e cel mai la indemana exemplu.
Iar eu am mai trait si nenumarate alte foloase evidente, practice, clare, obiectivabile in relatia mea cu preotul duhovnic si cu alti preoti. (Ma abtin insa sa dau amanunte aici si acum. Am dat deja poate prea multe, cu alte ocazii, pe forum. Stiu ca totul se interpreteaza, si nu voiesc riscul de a expune rautatilor lucruri prin natura lor curate si bune. In definitiv, lucruri sfinte.)