Citat:
În prealabil postat de Vitiate
Nu stiam asta despre "sfantul martir", DACA este adevarat. Mda, daca lupti si/sau mori pentru cauza/credinta, esti martir/"sfant". Oare de ce acest pattern de troc necinstit cu valorile morale se regaseste si in istoria bisericilor byzantine-based si partidelor politice si diverselor haite ideologice si aglutinari oculte, deopotriva, din toate timpurile si locurile? "Daca esti cu adevarat de-al nostru, si aduci servicii importante cauzei/credintei, inclusiv sa mori decapitat, iti vom construi o posteritate cat mai alba: nu conteaza ce ai facut imoral inainte. Partidul/Biserica are dreptate intotdeauna!".
|
E doar opinia revistei Historia.
Și despre Mântuitorul au vorbit mulți, ca să-L denigreze, la fel cum face Historia despre Sfântul Constantin Brâncoveanu. Din neputința ei, e media, ce vrei ? :)
Bisericile "byzantine-based", e doar o perioadă politică. Byzantinii în Răsărit și Imperiul Roman în Apus, cucerit de brabarii franci în 1009.
Biserica nu are treabă cu bizanțul. Bizanțul a fost un curent politic. Orice curent politic, are o perioadă de creștere, înflorire, cădere și moarte.
Biserica, este deci a lui Hristos. Bizantinii au avut și ei lupte interne și externe, dar Biserica Ortodoxă a învățat mereu să le oprească. Hristos nu vrea ca oamenii să se ucidă între ei, pentru niciun motiv.
Deci ce spui tu, "Vitiate", Viciosule, a puțin eronat. Biserica nu e "byzantine-based", e Hristos-based. Biserica lui Hristos, nu poate fi de nicio apartenență politică, fiindcă e apolitică: "dați cezarului ce-i al cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu".
Mai multe de spus. Dar atât, în idei principale.