Exact la fel considera si conducatorii statului.
Biserica si statul au fost, in acest punct, in acord total de-a lungul istoriei Romaniei crestine.
Mai stim ca noi nu am purtat razboaie de cucerire. Nu pentru ca am fi fost o tara mica si ca ne temeam de altii, nu neaparat, ci pentru ca Biserica nu ar fi dat binecuvantare oamenilor pentru lacomie si sange.
Si stim ca in razboaiele noastre preotii erau printre luptatori.
Mai stim ca toti inaintasii nostri spuneau "Tatal nostru" impreuna, plutoane sau divizii intregi, pe campul de lupta. Rugaciune cutremuratoare care spargea intunericul noptii si lovea in dusmani mai tare decat tunurile...Spun batranii, dintre care am auzit cativa povestind, ca au mai uitat cum era in razboi, dar cum spuneau ei "Tatal nostru", impreuna, parca aud si acum...
In istoria romanilor preotii si calugarii au luat parte la razboi. In felul lor, facindu-si datoria ca ostasi ai lui Hristos, luptind cu sabia Duhului, sprijinind pe cei care luptau cu sabia si cu arma de foc.
Parintele Profesor Coman de la Facultatea de Teologie din Bucuresti evoca cu multa emotie o scena al carei erou principal a fost duhovnicul de la Manastirea Antim, iubitul Sofian Boghiu. La Revolutie, cand oamenii imergeau spre centru, prin 22, numerosi preoti si credinciosi se stransesera la Antim si asteptau cuvantul marelui duhovnic. Cand a aparut, s-au repezit cu totii, infrigurati, sa ceara sfat si mangaiere, fiecare sperind ceva in felul sau.
Dar parintele i-a intrebat in felul lui, cu voce soptita, blanda, indurerat: ce sunteti voi, purtatori a ce fel de sabie?... Si toti au tacut... fara "dar, parinte...", fara "pai, sa vedeti ca ..."...
Mergeti atunci si luptati, fiecare la locul lui, cu sabia pe care v-a dat-o Dumnezeu!
Iar noi, astia de aici (referindu-se la cativa preoti si calugari), sa nu mai pierdem vremea: sa ne grabim la rugaciune!

dar stim ca multi nu l-au ascultat... dupa cum nu au ascultat nici de altii ci doar de constiinta lor libera, de liberul arbitru lasat de capul lui...
Chiar asa de liber trebuie sa il concepem pe liberul arbitru?... Chiar asa de liber, de rebel?...
Si cine are liberul arbitru atat de infailibil incat sa se sustraga oricarei ascultari?

Poate, daca ne legam liberul arbitru in ascultarea de Hristos si de mai marii nostri pamanteni, preotii si conducatorii imbunatatiti dintre laici, inteleptii nostri din batrani, poate nu am mai fi ucis de Caciun... poate eram liberi de sange mai mult sau mai putin vinovat...