Citat:
Īn prealabil postat de Miroslav
Am fost la spovedit si am spus preotului si despre framantarea mea.Si mi-a zis sa-mi recunosc vina.Ceea ce mi se pare corect si e ceea ce am facut,sa zicem in proportie de 90 la suta.Cand o sa apara discutia despre asta asa am sa fac,iar daca nu se ridica sigur a inteles sau poate o sa zic intr-o zi eu singur tot.Sau poate o sa fie mai bine sa las asa,iar daca imi va cere sa zic,cu siguranta voi zice.
|
Duhovnicul te-a sfatuit sa iti recunosti vina, nu sa astepti sa aduca tot ea in discutie subiectul respectiv. Recunoasterea vinei inseamna sa te duci frumusel la ea, sa ii spui si sa ii explici ce si cum si apoi sa iti ceri iertare. Stii cum se zice, greseala este pe jumatate iertata cand este recunoscuta, nu cand tot cel fata de care ai gresit te bate la cap sa recunosti si cand nu mai ai cum sa te eschivezi, zici. Tocmai ptr. ca "se lasa asa" problema nu este rezolvata complet si vor aparea probleme pe viitor.
Chiar crezi ca ea nu si-a dat seama? Femeile nu sunt proaste, au destul spirit de observatie si destula minte sa puna impreuna 2 cu 2. Din acest motiv te-a si intrebat de mai multe ori despre poze, ptr. ca ea deja si-a dat seama, dar vroia sa recunosti, sa auda din gura ta. De cele mai multe ori femeile se supara mai mult ptr. ca sotii/iubitii nu recunosc cand sunt prinsi si cauta motive peste motive. Ascultata sfatul duhovnicului tau asa cum este, caci parintele nu a zis sa ii spui daca tot ea te intreaba sau sa lasi asa, ci te-a sfatuit sa recunosti si sa iti ceri iertare. Nu fi las, asumati faptele.
Ps. Sper ca traiti in curatie si aveti de gand sa va oficializati relatia.