[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Facebook e pentru cei care nu au relatii autentice de prietenie, familie, etc. prefera sa tina totul la un nivel superficial...sunt oameni cu care nu mai vorbesc nici macar la telefon de luni intregi dar isi dau mesaje "online", cica asta e un fel de a pastra relatia.

Aiurea.

Chestia e ca si daca nu si-ar "vorbi" nici pe facebook, nu s-ar cunoaste diferenta decat poate in planul paleativelor in care ne place sa ne scaldam.

Slava Domnului! De cand caut sa-ti raspund la acest mesaj pe care l-am citit pe telefonul mobil... am si uitat in mare parte ce vroiam sa zic.
Oare noi ce fel de prieteni suntem? pe vremea cand am inceput sa scriu pe forum si m-au vazut colegii mei au zis ca vorbesc cu "prietenii imaginari". Apoi i-am intrebat parerile lor si au fost impartite : unii spuneau ca sunt imaginari altii nu. dar cu totii aveau prieteni cu care conversau pe internet si unii chiar sustineau ca s-au intalnit si s-au imprietenit si in viata reala cu persoane cunoscute pe forumuri. Eu una n-am intalnit pe nimeni de pe acest forum si o singura persoana care nici nu mai are cont are adresa mea de mail si telefonul. Asta in conditiile in care cu unii am discutat chiar si chestiuni de ordin destul de intim. Poate tocmai pentru asta unii au o retinere in a se cunoaste propriu-zis. Eu nu stiu daca rusinea m-ar impiedica sa cunosc personal pe cineva de aici, ci mai degraba teama. Stiu ca o parte a familiei mele n-ar fi prea incantata sa-mi fac noi cunostiinte nici reale, nici virtuale. Ar fi absurd ca cineva sa ma opreasca propriu-zis, dar ar fi totusi incomod de dat o explicatie de genul "ma duc sa ma intalnesc cu cineva cu care am vorbit aseara pe un forum" -in care intamplator nu se vinde si nu se cumpara nimic. In fine daca as avea o informatie de genul ca unii membrii ai forumului s-ar duce duminica asta intr-un anume loc, la o anume manifestare publica, as putea sa profit de ocazie si daca pot sa ajung si eu acolo in speranta ca poate voi intalni pe cineva "cunoscut". Dar nu cred ca m-as putea incumeta sa-i fac cuiva o promisiune certa ca voi fi intr-un anume loc la o anume ora.
Cat despre gelozia prietenilor vizavi de "prietenii virtuali" ea este dpdv fizic, material total neintemeiata, dar dpdv spiritual este cu mult mai intemeiatat decat ar putea fi alminteri. Si poate avea si repercursiuni fizice- de exemplu sa se arda mancarea.
Atunci cand ambii parteneri folosesc internetul, unele chestii le inteleg mai usor. Niste poze ale unor persoane cunoscute, chiar si de sex opus, daca nu sunt indecente ( adica provocatoare, senzuale, nu in costum de baie la plaja) nu pot fi motiv de suparare sau gelozie, decat poate daca apari si tu alaturi de respectiva persoana si tot intr-o atitudine indecenta. Intr-adevar e o jignira fata de prietena ta sa-i arati o poza cu tine sarutand sau pipaind o femeie, fosta cucerire de-a ta, semidezbracata. Ar insemna ceva de genul uite ce armasar sunt. Vrei sa fii tu urmatoarea? Insa chiar daca ai poze cu fosta, dar cat de cat decente, sau poze dintr-o excursie cu colegii, inconjurat de alte fete, asta n-ar trebui sa creeze nimanui nemultumiri. Dar acum fiecare are propria lui scara de valori.
Cat despre "prietenia virtuala"... am auzit o poveste in care sotul era infidel sotiei, iar aceasta se alaturase unui grup de sprijin virtual, unde cunoscuse online un barbat cu care conversa. Probabil despre problemele de cuplu. Ei bine sotul vazand-o ca se duce cu laptopul la baie si se fereste de el, a devenit atat de gelos incat i-a cerut el divortul. Ea i-a zis "pai cum asa, tu chiar m-ai inselat, eu doar vorbesc cu un barbat din celalt capat al continentului pe care n-am sa-l vad niciodata". "Da, dar la mine a fost doar ceva fizic, tu chiar simti ceva pentru ala. Te face mai fericita decat te-am facut eu vreodata si nu vreau sa fiu un obstacol in calea fericirii tale".
Dupa cum ati ghicit poveste se intampla in tara tuturor posibilitatilor. Daca vreodata as avea ocazia sa ajung acolo probabil mi-as anunta prietenii de pe forum si de pe facebook sa vad daca e posibil de stabilit o intalnire, dar nu prea cred, pt ca intr-o tara straina nimeni nu calatoreste unde vrea ci e legat de locul de destinatie, fie ca e la rude sau cu bilet. Mai ales intr-o tara asa de mare...
Insa la noi in tara oamenii sunt putin mai primitivi, mai limitati in gandire. Nu stiu ce fel de poze a pus baiatul in cauza pe facebook, cat erau de nepotrivite ca sa zic daca reactia femeii a fost sau nu deplasata. Si daca era mai bine s-o minta sau sa-i spuna adevarul verde in fata. Depinde care era si acela: erau niste cunostiinte, erau foste prietene, erau pur si simplu niste poze sexy la care baietii au apreciat calitatea materialului (si fetele isi mai trimit intre ele, in gluma, felicitari cu tot felul de stripperi musculosi, asta nu inseamana ca chiar sunt dispuse la infidelitati). Acum daca sti ca partenerul se supara la o astfel de gluma nevinovata fie incerci sa n-o mai faci, fie te feresti sa o mai vada, fie ii explici ca nu are de ce sa se supere. Desigur adevarul e cel mai greu de spus si minciuna cea mai usoara cale. Si eu am cunoscut persoane care ar fi fost destul de limitate pentru a intelege atat o gluma nevinovata, cat si o poza facuta la un team-building cu colegii. Ceea ce din punctul meu de vedere e putin deplasat.
Insa in cazul celor din "povestea americana", se poate ca sotul sa fi avut dreptate sa se simta inselat, chiar daca el era cel care insela propriu-zis. Cred ca toti barbatii vor zice asta, pe cand femeile poate nu. Poate fi intr-adevar destainuirea unor lucruiri intime, personale, fata de o persoana din alt capat al globului, considerata infidelitate? Adica pana la un punct e ca si cum ai scrie intr-un jurnal, dar la un moment dat poate ti se si raspunde. Daca cineva la un moment dat chiar ar primi un sfat de la partenerul de web ca sa incheie relatia, sa divorteze, si l-ar pune in practica, oare ar fi ok, sau ar putea fi invinuit de ceva, oricare dintre ei?

Care este atitudinea membrilor familiilor dvs. vizavi de participarea pe acest forum?
In cazul meu nu e una prea prietenoasa nicidecum. Odata datorita specificului religios, si a doua oara pentru ca vazand ca nu e de acord cu preocuparile mele incerc sa ma ascund. Nu ma ascund neaparat pt ca mi-e rusine de preocuparile mele ci pt ca ma stiu vinovata ca am facut unele confesiuni despre viata mea personala unor persoane necunoscute si daca mi-ar vedea cineva mesajele private, cel putin, as putea fi banuita chiar de infideliatati, daca cumva sa ai mai multa incredere in altcineva decat in partenerul tau poate fi considerat o infidelitate. Pe de alta parte ar putea banui ca cineva ar putea sa-mi dea sfaturi impotriva lui, asa cum s-a exprimat odata ca "popa" ar vrea sa ne desparta. Si poate e indreptatit sa creada asta, chiar daca e total neintemeiat. "popa" vrea sa cunune si sa boteze, nu sa desparta oameni.
Asa ca in situatia asta cel mai bine poate ar fi sa renunt la aceste preocupari, iar daca nu o fac, macar sa am grija sa nu fiu surprinsa asupra lor. pentru ca stiu ca ar interpreta gresit. Stiu ca nu e bine dar cateodata prefer sa fie suparat pe mine ca sa nu-i mai pese ce fac si sa ma lase in pace.
daca vrea cineva sa imi raspunda am rugamintea sa nu citeze tot postul ca o sa citesc probabil pe telefon si o sa imi ocupe prea mult spatiu. Va multumesc.