Memoria este o putere, o înzestrare a sufletului de la naștere, deci, pentru ce sufletul ar fi lipsit de ea dincolo de mormânt? Aducerea aminte de viața pământească poate aduce sufletului odihnă sau îl poate arunca pradă judecății conștiinței sale. Dacă admitem absența memoriei dincolo de mormânt, cum ar putea sufletul să învețe a se cunoaște și a se judeca? Iată două lucrări fără de care nu ne-am putea reprezenta viața viitoare cu răsplată sau cu pedeapsă pentru viața pământească.
De aceea, însoțitorii vieții noastre de pe pământ nu se vor putea șterge din memorie. Parabola bogatului și a lui Lazăr, precum și rațiunea noastră ne arată că repausații își amintesc de cei vii, căci bogatul în iad își amintește, cu toate suferințele sale, de cei cinci frați ai săi rămași pe pământ. Prin urmare, repausații își aduc aminte de noi, care rămânem încă pentru un timp oarecare în această lume.
Părintele Mitrofan
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|