b) Cel sanatos duhovniceste neglijeaza dreptul lui ca sa pastreze dreptul lui Dumnezeu in viata sa. Pentru ca alta valoare are dreptatea omeneasca si alta valoare are dreptatea dumnezeiasca. Numai cine dispune de snatate duhovniceasca poate sa separe dreptatea lui Dumnezeu de evidenta nedreptate omeneasca. Sfantul Dorotei are o expresiva invatatura despre distrugerea pe care o creeaza in om indreptatirea de sine. Daca staruie cineva in indreptatirea, in precumpanirea dreptatii omenesti, isi creeaza premisele distrugerii, in principal a celei sufletesti. E posibil ca cineva sa fie nedreptatit de oameni, dar deoarece intampina aceasta dupa Dumnezeu si se straduieste sa nu piarda dreptatea lui Dumnezeu, traieste o alta realitate, cu neputinta de inteles de omul cu mentalitate lumeasca.
Cine dispune de sanatate duhovniceasca nu sufera cand e nedreptatit de om. E posibil sa-l ndreptateasca. Acela insa vede legile duhovnicesti care lucreaza sub aceasta evidenta nedreptate. Sfantul Marcu Ascetul are o remarcabila invatatura asupra acestui subiect. Cine, spune el, nu este respectat de cineva dar nu vrea sa-l biruiasca in cuvant si gandire, « cunoastere adevarata dobandeste si credinta sigura dovedeste Stapanului ». Cine este nedreptatit si nu razbuna nedreptatea, acesta primeste mare rasplata de la Dumnezeu.
Omul sanatos duhovniceste raporteaza totul la Dumnezeu. Asteapta rasplata in Imparatia Cerurilor. Nu cauta aici pe pamant indreptatirea de la vreun om. Nu intra in inselatorul cerc al justificarilor, pentru ca asteapta reabilitarea de la Dumnezeu. Se bucura si tresalta de nedreptate. Deoarece cu cat este nedreptatit omul aici pe pamant, cu atat va fi indreptatit de Dumnezeu. Prin rabdare si bucurie in nedreptate imprumuta Imparatia Cerurilor.
De aceea Sfantul Marcu Ascetul precizeaza : « Fiind pagubit ori fiind ofensat sau fiind prigonit de cineva, nu judeca prezentul, ci viitorul asteapta-l « , si atunci vei afla ca acest lucru a devenit cauza multor bunatati, nu numai in prezent, ci si in viitor. Sfantul Isaac, mai mult, invata ca acela care poate sa respinga nedreptatea si totusi o suporta cu bucurie, « acesta a primit de la Dumnezeu mangaierea » ; primeste inauntrul lui chemare si mangaiere de la Dumnezeu. Si Dumnezeu cand mangaie nu se zgarceste. Mai mult, spune acelasi, ca acela care rabda osandirile cu umilinta, « acesta la desavarsire a ajuns si de ingeri este laudat. Caci nu exista nici o alta virtute asa de mare si de greu de obtinut ».
In Pateric se mentioneaza o situatie a unui frate care a fost nedreptatit si s-a refugiat la avva Sisoe spunand ca vrea sa razbune nedreptatea. Avva il ruga : « Copile, nu cauta singur alinare, ci mai degraba lasa lui Dumnezeu cele ale razbunarii » Fratele nu a vrut sa asculte chemarea sfantului batran care l-a indemnat atunci sa se roage impreuna lui Dumnezeu. Au facut urmatoarea rugaciune : « Dumnezeule nu mai avem nevoie sa veghezi pentru noi ; caci noi infaptuim rabunarea noastra insine » Fratele auzind cuvantul acesta s-a smerit si a cerut iertare la avva. Si totusi multi dintre noi suntem bolnavi duhovniceste, nu ccunoastem legile duhovnicesti si vrem sa primim din viata aceasta dreptatea noastra, cautam razbunarea fratelui, nu ne incredintam pe noi insine lui Dmnezeu. Poate sa spuna oricine cu siguranta ca cei sanatosi duhovniceste nu numai ca nu razbuna nedreptatea, ci se bucura peste masura de aceasta. Deoarece in acest mod lasa posibilitatea lui Dumnezeu sa lucreze. Si Dumnezeu, ca un drept care este, iubeste mult copiii care sunt nedreptatiti.
|