Citat:
În prealabil postat de tigeratlantic9
De ce Dumnezeu ne-a nenorocit pe viață dandu-ne boli psihice care nu se vindeca și îți reduc considerabil șansele la o viață normală?Boli precum schizofrenia și alte tulburări psihice debilitante .
Înseamnă că ce zice în cartea Secretele Intregii Vieți de Iuliana Neagu despre creștinism e adevărat.
Dumnezeu mi-a distrus viața.Clar.Nu prea se vede bunătatea și iubirea lui precum nici viața asta făcută de el nu e perfecta și e total imperfecta plina de necazuri,boli,ghinioane,moarte,suferință,răutate nedreptate etc.
E clar că Adevăratul Dumnezeu nu se afla în creștinism astfel noi nu mai aveam bolile acestea.
|
Am avut o mică criză de conștiință, eu care sunt mai rece de fel și am zis să nu mai fiu mojic măcar de data asta. Și ca să observ un sentiment total străin de trăirile mele ce intr-o anumită măsură m-a bulversat, adică mi s-a făcut milă. Urât sentiment și în continuare îl consider o slăbiciune a evoluției mentale și spirituale, a desăvîrșirii caracterului prin suferință și traume. Dar acum fac o excepție, și o să încerc să-ți ofer un mic ajutor, ajutor pe care îți spun sincer că nu-l meriți pt că te plângi ca o muiere, bocești fără pic de decență și pe deasupra pui toată vina pe umerii unui entități ce nu are niciun fel de obligații față de tine sau de împrejurările în care te regăsești. Dacă ar fi să retrăiești trecutul, această viață de care te plângi fără să analizezi circumspect cauzele ce te-au adus în acestă situație, ce ai alege? Realitatea stabilită și ancorată in sensibilitatea simțurilor necesare supraviețuirii obstacolelor ce te pot face mai puternic și deci un adevărat miez al existenței triumfătoare sau insensibilitatea acestor simțuri ce te fac un ignorant al conștiinței cât și al trăirii concrete în simțuri și afecte? Preferi calea ușoară, a creștinătății ce renunță la această luptă alegând moartea paranormală în detrimentul vieții, pt că e mai ușor să mori asimtomatic decât să lupți, e mai ușor să te abandonezi în mijlocul durerii, când observi inferioritatea ce te ține legat de această condiție, te împietrește și te face inapt în fața adversităților, ca un stârv ce nu se poate mișca gata să fie sacrificat pt că nu a obținut niște vise efemere? Și eu visez, și tu, cam toți, dar asta este de fapt scăparea noastră dintr-o realitate ce nu ne convine, nu e pe placul nostru pt că toți vrem să fim regi, să avem un harem de căprioare gata să ne bucure existența. Dar acel harem este o pădure ce ne atrage inconștient în neant, ne face să ne pierdem în densitatea iluziilor silvice, fiecare pom având coroana sa, ce umbrește posibilitatea noastră de a mai ieși la lumină. În cazul în care te vei gândi la o poieniță, nu e decât modalitatea prin care creierul tău concepe ideea unei scăpări chimice prin amorțirea simțurilor sub anumite substanțe care provoacă narcoză, de exemplu' zahăr, alcool, tutun, gluten etc. Te afli intr-o gaură neagră a unui subconștient trasat de vectori pe care tu de-a lungul timpului i-ai creionat cum vor reacționa în cazul unei situații din lumea exterioară. Ești rezultatul propriei tale acțiuni, tu ai decis prin simțuri și afecte cum va fi viitorul tău. E greu de crezut știu, dar compușii organici ne afectează deciziile inconștient. Însă tot avem o opțiune de a lua o decizie atât timp cât știm să ne instruim conștientul în a înțelege mediul înconjurător cât și reacțiile pe care le avem cu situația din el ce lasă o anumită urmă emblematică a urmărilor reacțiilor cu acesta. Despre asta este reflecția lui Nietzsche când vine vorba de realitatea cu care ne confruntăm, adică eterna recurență, modul tiparului subconștient ce influențează răspunsul tău la anumiți stimuli și cum te afectează.
Ai aici un videoclip ce îți exprimă simplu și la obiect ce opțiuni ai, cât și cum să le rezolvi intr-o anumită formă filozofică. Este explicat pe înțelesul oricui așa cum și eu incerc să-ți explic. Doar trebuie să-l vizionezi cu răbdare, calmitate și cu o dorință de a asimila cât mai multă informație.
*
https://youtu.be/y7DIxo_AOj0
În rest trebuie să citești ultimele două opere ale lui Nietzsche:
"Știința voioasă" și "Așa vorbit-a Zaratustra". Ar fi bine sa le citești la început de 3,4 ori până te familiarizezi cu dialectul filozofic și după poți să ceri diferite interpretări asupra textelor. După iar de 3,4 ori ca să înțelegi în profunzime pt că durează, psihologic vorbind... și când citești să ai răbdare cu fiecare cuvânt, să nu treci peste pt ca e posibil să pierzi esența. Iar concentrarea trebuie să fie maximă pt o perioadă scurtă, și tot așa... pt că așa funcționează creierul nostru.
E doar un sfat, tu faci ce vrei.