[lore86]

Un parinte spunea ca singurul lucru care il vom lua cu noi dincolo e milostenia facuta la saraci.
Asta e singura si adevarta agoniseala pe care o vom lua cu noi.Si asta daca nu ne-am luat plata aici, adica nu am facut-o cu fast cat sa atragem aprecierea celor din jurul nostru.
Fapta buna, tainuita, ne va insoti in fata Tronului lui Dumnezeu.Ea va fi singurul nostru bagajel.
Ma gandesc cu cutremur, cum se va prezenta parintele Mihail, care hraneste zilnic 500 de sufletele, din care majoritatea orfani?Sau parintele Nicolae?
Deznadejdea sa o indeparteze Domnul de la noi, dar ma gandesc cum de unii pot face atat bine si altii(si ma gandesc in special la mine) daruiesc asa de putin, in ciuda preaplinului daruit de Domnul?
Si acum ma rusinez strasnic, darmite atunci cand parintele va merge in fata mea cu carutele incarcate de fapte bune si in urma, ma prezint eu cu un bagajel de cateva grame?
Daca in curand va suna trambita si ma va chema acasa, oare cum ma voi prezenta?
Iata ca sfantul Post al Pastilor bate la usa, si e vremea potrivita ptr o cercetare launtrica. Caci ziua de azi e a omului, dar ziua de maine e a Domnului.Poate ca mi-o va mai darui, poate ca nu.

Preabunule Doamne, randuieste vreme de pocainta si ocazia potrivita ptr a pune inceput bun!