[ory]

Apropo de " aproapele " in chip de Dumnezeu .
Intr-o zi am avut de sustinut un exament foarte important si am convenit sa las copilul la cineva, desi, de obicei nu-l las la nimeni ( fiindca nu vrea nimeni ). Acel cineva nu a mai putut si, pur si simplu, umblam dimineata pe la 7 si nu stiam unde sa-l duc, desi m-a invrednicit Dumnezeu cu o familie, nu doar foarte numeroasa, ci si foarte " fara ocupatie ".
Asadar, umblam cu copilul dimineata, ca bezmetica si nu aveam unde sa-l las, asta, in conditiile in care am rude care locuiesc la 10 secunde de mine si surori de 30 de ani care " nu fac nimic, pe romaneste " . Imi venea sa plang, desi sunt foarte obisnuita, insa riscam sa nu dau examenul...asta in conditiile in care persoanele mai sus amintite nu s-ar dezice de un post ( de mancare ) nici sa le pisti cu ceara, sau de slujbele pompoase de la hramuri... NO COMMENT !
Pacat, lenea si indiferenta, minciuna, invidia si rautatea( despre asta este vorba in relatia de mai sus ) nu prea sunt canonisite si pedepsite de duhovnic, dar incalcarea postului sau a asistarii la biserica, Da ! Ei, de-aia oamenii cred in felul acesta ( fara fapte fata de cei din jur), fiindca nu prea au nevoie de constiinta ca sa se infraneze de la mancare, ori sa i-a tramvaiul pana la biserica, dar pentru o atitudine etica si sensibil omeneasca, este nevoie, si-nca cat !