[AlinB]

În prealabil postat de luminita-

Ca sa nu deschid alt topic, scriu aici.
Este pacat sa parasesc pe cineva drept iubit, daca observ dupa cateva luni de relatie ca nu ma potrivesc cu el? Ca prieten l-as tine toata viata langa mine, insa mai mult, nu stiu. In aceste luni nu mi-a placut modul lui de comportament si greseala a fost ca am plans constant si astfel, usor-usor s-a tot rupt cate ,,ceva" iar apogeul a fost in Vinerea Mare cand dupa modul in care mi-a vorbit am simtit ca s-a distrus tot si am devenit destul de indiferenta fata de el. A observat schimbarea mea si acum incearca sa repare ceva dar... ma gandesc la viitor... daca acum nu mi-a placut ce a facut, imi va placea pe viitor? Oare un om se poate schimba asa rapid sau e doar de fatada ca sa nu ma piarda? Este extrem de loial, sincer, binevoitor cu toti si spune ca ma iubeste enorm, dar nu stiu insa si cat de curat avand in vedere modul sau de exprimare.
Am facut un efort de imaginatie in doua directii. Pe de o parte, daca imaginez o despartire, ma simt vinovata ca nu ii acord sansa de schimbare, ca l-as baga in depresie si ca mi-as pune pe toti cei din partea lui in cap. Pe de alta parte, daca imi imaginez ca ma voi casatori, ma gandesc ce viata va urma.... el vrea distractie, eu prefer activitatile linistite, el are anumite viziuni, eu altele si lista de elemente contradictorii poate continua si... de cand ne-am vazut prima data am un sentiment ca gresesc si nu imi dau seama cu ce, plus ca nu ma mai simt la fel de curata ca inainte sa fiu cu el. Si ma mai gandesc ca la fel cum am plans eu, probabil si pe el l-am suparat si nu vreau sa ii fac asta niciodata, mai bine ma simt eu rau decat el.... poate nici el nu e multumit de mine si nu vreau mai tarziu reprosuri. Nu am mai avut niciun iubit inainte de el, asa ca nu am experienta, nu stiu ce sa fac. Mi-as dori sa nu mai exist!! Am capatat repulsie fata de baieti si nu mai vreau sa am relatii niciodata.

N-ai spus nimic concret impotriva lui.

Cum pot sa imi dau seama daca intr-adevar este vorba de nepotrivire sau pur si simplu, pretentiile mele sunt mult prea ridicate? (am foarte mari pretentii in ceea ce priveste un viitor sot... cer chiar lucruri imposibile unui baiat, cum ar fi sa nu injure, sa nu se uite dupa fete, sa nu imi vorbeasca pervers, sa mearga la biserica regulat, sa pastreze curatenia trupeasca si pe cea sufleteasca, etc)

Da..cunoastem problema, la fel si baietii asteapta lucruri imposibile unei fete din ziua de azi..cuminte, harnica, destepta, devreme acasa, credincioasa dar nu habotnica..