Eu l-am descoperit destul de târziu pe părintele Argatu. Când au început să se îndesească ciudăteniile - ce am perceput eu ca fiind îngrijorător, dar abia târziu mi-am dat seama că ele au apărut mult mai devreme (si dacă eram „în biserică”, cred că mi-as fi dat seama mai din timp si as fi luat măsuri imediat) -, „am luat măsuri” si m-am spovedit, mi-am schimbat viata (cum spuneam si mai devreme - făcând tot ce face un crestin obisnuit: rugăciuni, post, mers la biserică, am început să citesc etc etc) si tot am crezut că, încet-încet, lucrurile or să se rezolve.
Însă, la fel cum îti spuneam si tie, second_choice, probabil că undeva nu am tratat problema suficient de atent si de aplicat (eu am treabă, viata îsi urmează cursul, nu stai să numeri zilele cu pătanii si îti vezi de viata si activitătile zilnice normale); abia acum reflectez mai atent. Nu mă auto-invinuiesc mai mult decât e necesar, însă cred că am fost - tocmai - mai relaxată decât trebuia si asteptam ca problema „să treacă” - la urma urmelor, îmi făcusem datoria, nu?...
Nici acum nu-mi dau seama ce anume am gresit; trebuie să mai caut... si singurul răspuns este într-o seriozitate mai mare, pentru că problema e mai mare decât credeam si pe fundal sunt mai multe chestiuni care probabil îmi întârzie mie rezolvarea. Însă lăsând asta la o parte, eu zic ceva mai mult - asa cum mi s-a si indicat în câteva rânduri (dar, din păcate, n-am găsit „amatori”): îmi trebuie un om, care să mă îndrume ceva mai organizat, cum făcea Pr. Argatu, de exemplu. Sper să-l găsesc. Între timp, mă rog să rezist, o să merg înainte, că n-am încotro...
Si fiindcă tot suntem la cartea Părintelui Argatu... ca să vedeti cât de putin, de fapt, am răsfoit-o, tocmai am descoperit un paragraf interesant (minus episoadele spectaculoase, nu aici vreau să pun accentul), care pune în lumină un pic ce-am spus:
„Când apasă păcate grele din neam, ca ucideri multe sau vrăjitorie [vreau să spun că nu avem, practic, pe mai nimeni din familie care să fi mers la biserică, să se spovedească/împărtăsească si în general să aibă legătură cu credinta trăită, în vreun fel - în afară de (probabil) cea mai mare parte a femeilor, cu traditionalele pomeni si parastase etc - dar nici dintre ele nu credem că a fost vreuna spovedită când a murit], când apasă păcate personale foarte grele, sau persoanele asupra cărora s-au făcut vrăjitorie, dar ani în sir nu s-au dezlegat si au lăsat să stea la ei diavolul ani multi, acum, când vor să scape de diavol, trebuie post neîntrerupt mai multi ani la rând, cu multe zile de post negru L/M/V, cu perioade de post negru neîntrerupt, 3-7-9-14-21-30 de zile. După ce ai lucrat cu el sau după ce l-ai lăsat să stea la tine mai multi ani fiindcă nu te-ai dezlegat când ti l-a trimis, acum, când vrei să scapi de el, diavolul nu pleacă usor, trebuie un efort mai mare. Acesti oameni sunt chinuiti de diavol: nu dorm, nu mănâncă, îi saltă diavolul si apoi dă cu ei de pământ si de aceea fac fracturi repetate. Mi-a spus o bolnavă că după ce o ridică, nu stie niciodată pe ce parte va cădea. „Mă înconjoară o lumină puternică si mă saltă de pe scaun si apoi, când îmi dă drumul, nu stiu pe ce parte voi cădea. Vine o voce de bărbat si îmi porunceste să mă urc pe bloc si să mă arunc jos de acolo. Eu am refuzat, am zis că nu vreau. Îmi porunceste să-i leg vrăji vecinei. A zis că nu încetează să mă chinuiască până nu fac ceea ce îmi porunceste...” În fine, si continuă în acelasi fel. Nu asta e important. E o fază avansată în care să ne ferească Dumnezeu să ajungem, vreunul dintre noi.
Mi se pare însă interesant faptul că fenomenul persistă si cauzele pentru care se întâmplă acest lucru. Recomandările de mai devreme ale părintelui Argatu sunt pentru cei atacati brusc si în faze timpurii. La mine problema e mai „groasă” si se vede treaba că va lua timp să o rezolv. Doamne-ajută...
Si, în faza asta, cred că ajung să vorbesc despre persoana de care tot am pomenit, dar n-am apucat să povestesc. Comentariile recente în care se pune problema „prietenilor” m-au făcut să mă gândesc că, până la urmă, e util să spun si de ea.
|