Părintele Necula despre Părintele Arsenie Boca:
"Toate cuvintele părintelui și toată construcția duhovnicească a tuturor cărților care au ajuns până la noi, a mesajelor care au ajuns la noi, poartă cu sine, desăvârșit, acest duh al smereniei pe care foarte puțini, foarte puțini din perioada lui și de după aceea, l-au înțeles.
Nu socotiți pe părintele un archebuzier, un tanchist al ortodoxiei. Părintele era ca un șoim deasupra tuturor înălțimilor și modul lui de a fi și de a trăi în Hristos era, cu desăvârșire, în așezată semerenie.
Părintele a refuzat să facă din ortodoxie o ideologie. Ortodoxia pentru părintele a fost tot timpul o mărturie de credință mai presus de orice program omenesc.
Mesajul pe care l-a transmis părintele totdeauna a fost în Hristos, de dragul lui Hristos, de dragul ca toți cei care veneau către mănăstire și către el să crească în Hristos.
În ținta părintelui n-a fost să facă din noi o turmă care să-l aplaude, o turmă de închinători care habar n-avem de conținutului vieții părintelui și de misiunea lui în mijlocul nostru.
Ținta vieții părintelui a fost să ne convertească pe toți, și veacurile acelea comuniste chiar, să le convertească toate la Hristos. Nu pentru ifose de sfânt sau de sfințișor, cum are zice el însuși, s-a născut Arsenie Boca în mijlocul poporului, ci ca să ne vindece de ifosele de sfințișori, să ne aducă cu picioarele pe pământ și să ne aducă aminte că, în mod cert, Hristos este singura realitate pentru care merită, nu doar să murim, ci și să trăim, nu doar să trăim, ci și să murim.
Părintele nu s-a născut ca să fie vedetă, el n-a creat în mijlocul poporului un curent de vedetism ortdox și nici de vendetism, adică de răzbunare. Nu-i nici vedetă, nici vendetă în părintele.
Toată cultura duhovnicească pe care părintele Arsenie o pune la inima noastră este o cultură a respectului față de Hristos, față de Biserică, față de familie, față de taină, și dacă vreți, față de realitatea întrupării lui Hristos în mijlocul nostru."
|