Ii dau dreptate Violetei. Si eu sunt suparata pe femeile care recurg la avort.
Eu accept mai degraba anticonceptia.
Mai mult insa indemn la gasirea, in caz de sarcina nedorita, a unei solutii pentru pastrare copilului: ajutorul parintilor, rudelor, asistenta maternala temporara macar, adoptie, exista si institutii/centre (poate in tara inca nu, dar ar fi timpul sa fie) pentru consilierea femeilor gravide in materie de sanatate, familiara, posibilitati de intretinere dupa nasterea copilului (serviciu, ajutor financiar, locuinta macar temporar etc.).
Si in fine lupt f.mult pentru o colaborare intre femeile care nasc copii si cele care nu pot, incat sa se ajute reciproc. Mamele sa aibe ajutor la ingrijirea copiilor cand au nevoie (cand nu sunt acasa, sau sunt bolnave, sau au multe pe cap, etc.), sa faca lectii, sa se joace cu ei. Femeile fara copii pot simti si ele un copil, sa se bucure de el, sa-i daruiasca dragoste si ingrijire. Si ele pot fi mame ajutatoare cumva.
De ce ar avea copilul nevoie mei mult de nasa, decat de o a doua mama (vecina, prietena, colega etc.) care sa ajute efectiv.
La ora asta femeile fara copii sunt privite cu mare neincredere si chiar rautate.
Abstinenta - de ce sa fie ceva rau, sau pacat? Intreb atunci postul trupesc nu este tot abstinenta, tot oprire a vietii? Care este diferenta atunci?
|