[Marimira]

La Dumnezeu toate sunt cu putinta, daca este si vointa din partea omului....daca acesta are bunavointa!

Incepuse sa infloreasca in sufetul meu dorul dupa Hristos, de ceva luni bune luam foarte in serios mersul la biserica, in special in vederea cunoasterii propriei credinte prin niste ore de cateheza care se tineau la biserica mea...apoi a venit dorinta de a-mi trai propria credinta asa cum se cuvine...preocuparea de a renunta la pacate....

Intr-o zi parintele duhovnic a spus la predica urmatorul lucru: " Relatia noastra cu Dumnezeu este reprezentata ca o funie (invizibila!) care ne leaga de Tatal ceresc, Creatorul nostru. Prin pacatele si viciile noastre noi nu facem decat sa mai taiem putin din grosimea funiei ce ne leaga de El, prin orice pacat pe care-l facem am mai subtiat putin legatura noastra cu El...! In final, cand ne-am impotmolit noi Ii spunem "Tata ceresc, Parinte pt ce m-ai parasit?! In fapt noi fiind aceia care i-am intors spatele, nu El. Noi Lui nu El noua!!!" ...cam asa au fost vorbele parintelui...care au rasunat puternic in vocea constiintei mele...si desi faceam acest pacat de 9 (noua) ani , fumam un pachet de tigari cam in 2 zile...M-AM HOTARAT in inima mea sa nu mai fumez niciodata...fiindu-mi rusine ca tot facand tot felul de pacate...si neluptandu-ma sa renunt la ele intr-o zi ma voi trezi ca"e prea tarziu!"...si ori de cate ori incercam sa-mi aprind tigara eu vedeam acest film al unei funii groase pe care eu o subtiam cu buna stiinta...

M-am hotarat sa nu mai fumez, i-am spus duhovnicului, i-am cerut binecuvantarea si fiind acesta (un om tare bland!) incantat de hotararea mea , mi-a dat dezlegare in scurt timp sa ma impartasesc "pentru ca sa reusim in aceasta lupta..."asteptandu-se sa am in continuare ispite....Si asa s-a intamplat...cu bucurie si cu speranta in suflet m-am impartasit....ajutata fiind si de o binecuvantare a Preafericituui parinte Teoctist data auditoriului unei intregi sali de conferinte...(credeti-ma ca s-a simtit puternic acea binecuvantare!)
Insa in continuare si ispititorul a lucrat....dupa aceste intamplari...am avut o recadere scurta de mai mica intensitate...vreo cateva luni.
Dupa cateve luni de chin sufletesc (sufeream pt slabiciunea mea...intr-o zi mi-am spus mai intai mie si apoi tuturor fiind incredintata 100% in sufletul meu ca ASA VA FI!!!..LE-AM SPUS SIMPLU "DE MAINE NU MAI FUMEZ NICIODATA!!!"[b] SI ASA A FOST![/B

Mi-am ales ca prima zi Invierea Domnului nostru Iisus Hristos a anului 1995. Si ASA A FOST!!! DE ATUNCI NU AM MAI FUMAT NICI O TIGARA, NICIODATA.
Insa atat de mult mi-am dorit acest lucru incat "neprietenul" m-a chinuit ani de zile in somn...ma trezeam terorizata de faptul ca visasem ca fumam...a fost chinuitor pt mine...sa am acele vise..atat de mult mi-am dorit sa renunt!

Insa impresia si trairea mea covarsitoare a fost exact asa cum a spus si Omu bunca totul a fost primit in dar de la Dzeu, adica izbanda a fost a Lui, a mea a fost doar dorinta!

Doamne ajuta!