silverstar: la un prim impuls as fi vrut sa spun ca-mi pare rau de intamplarea nefericita pe care ai descris-o. dar nu-mi pare. nu stiu ce sa-mi para. acelasi lucru mi s-a intamplat acum 2 luni cand a murit o persoana FOARTE apropiata mie. nu am plans si nu mi-a parut rau, nu am zambit si nu mi-a parut bine, nu mi-a fost tocmai indiferent, eram complet confuz. nu am simtit nimic pentru ca, sincer, cred ca nu stiam ce sa simt si nu stiam ce s-a intamplat. asta a fost senzatia.
asa cum nu stiu, sincer, nu stiu daca exista Dumnezeu, asa nu stiu ce parere sa am despre moarte de exemplu. de asta nu mi-a parut nici rau nici bine. Dacilor acum cateva mii de ani le parea bine cand cineva murea.. radeau si se distrau. la o nastere era nenorocire. cine spune ca ei se inselau ? oare e posibil ca ei sa fi stiut ceva s-a uitat pe parcurs ? de ce suntem noi tristi acum cand moare cineva ? doar din dorinta egoista de avea acea persoana langa noi in continuare ? a disparut. unde s-a dus ? stim ? habar nu avem. nimeni nu stie. sunt o multime de teorii insa nici una verificata.
si am o dilema. si sunt confuz. si recunosc, ca eu inca nu cunosc nici un graunte din muntele de realitate care exista. si asta fiind situatia, si nestiind ce se intampla dupa moarte sau ce anume inseamna acest lucru pe care noi il denumim "moarte"... nestiind aceste lucruri, nu-mi permit sa cred nimic, nu-mi permit sa simt nimic, pana nu aflu adevarul.
P.S. a-ti schimba perceptia asupra realitatii e MULT mai util decat a schimba realitatea. si MULT mai util si pretios este sa vezi adevarul universal ca perceptia sa fie clar imaginea identica a realitatii, numai ca pana acolo... trebuie sa...
...va urma..
|