[Mosh-Neagu]

Primul gand care mi-a venit acum in minte, citind postarile anterioare, a fost acela al vietuirii Sfantului Ioan Rusu, printre ei, slujindu-le cu toata dragostea si osteneala de care putea fi capabil, dar nerenuntand la Hristos. Apogeul acestei vietuiri care ar fi trebuit sa le dea mult de gandit privitor la Adevarul lui Dumnezeu, a fost cand Sf Ioan Rusul se ofera sa se roage Mantuitorului pentru stapanul lui aflat in pelerinaj la Mecca, iar acesta sa primeasca prin rugaciunile lui, o farfurie personalizata, (din propria vistierie), cu pilaf cald asa cum ii placea cand era in mijlocul familiei. Aceasta minune nu l-a facut pe stapan sa devina crestin, dar l-a determinat sa-si schimbe radical aversiunea fata de crestinism, ba chiar incercand sa-i faca Sfantului Ioan o casuta care sa fie numai a lui, sa-i dea functii de conducete, etc, ceea ce oricum Sfantul n-a acceptat, preferand sa doarma mai departe in grajdi, alaturi de animale, unde in loc sa miroase a balega, mirosea a mir. Mai mult chiar, moartea Sfantului Ioan Rusul a miscat multe inimi musulmane care l-au petrecut pe ultimul drum. Pana la urma, faptele vorbesc de la sine. Acum... nu cunosc si nu vreau sa spun vreo prostie in naivitatea si ignoranta mea, dar as fi curios daca musulmanii au sfintii lor, cu moaste izvoratoare de mir, care fac mari minuni si prin care credinta lor sa dainuie si sa aiba astfel dovezi concrete si de necontestat in ce priveste Adevarul lui Dumnezeu? Pentru ca pana la urma tot ei ne pazesc cu multa grija atunci cand mergem cu rugaciuni curate catre Mantuitorul, sa primim Lumina Sfanta, la Ierusalim. Oare nu e un mare paradox intre vorba (crestinii sunt la fel ca si cainii) si fapta ("cainii" primesc Sfanta Lumina!)?...