Eu nu cred in asemenea tip de blestem, adica in ceea ce se numeste, popular, "legarea cununilor". Blestemul este o alianta pe care o incheie cineva cu diavolul, pentru ca acela sa faca ceva ce sta in puterea lui. Spre exemplu, cand blestemi pe cineva sa fie parjolit in foc, este ceva in puterea diavolului. Pe de o parte, diavolul cunoaste evenimente ulterioare care au loc in ordine naturala. El stie cand vor avea loc incendii, cutremure etc. Mai mult, diavolul poate face sugestii omului, de exemplu sa fie intr-un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit. Sau ii poate sugera anumite neglijente.
Dar lucrurile al caror unic izvor este Dumnezeu, precum viata sau iubirea, la acestea diavolul nu are acces. Daca blestem pe cineva ca sa ajunga sa se sinucida, atunci blestemul nu functioneaza. Mai mult de o sugestie rea nu poate face diavolul, el nu se poate instapani pe vointa omului pana la punctul de a-l impinge la sinucidere daca acesta nu vrea.
Tot la fel stau lucrurile in privinta casatoriei. Casatoria este un sacrament bazat pe iubire. Diavolul nu are capabilitatea de a ma face pe mine sa nu iubesc, nici nu poate face astfel incat sa nu fiu iubit, fiindca nu el, ci Altcineva este izvorul iubirii, dupa cum nu el, ci Altcineva este izvorul vietii.
Prin urmare, intelept lucru este sa respingeti gandul ca ati fi sub blestem: chiar daca cineva a incercat sa o faca, chiar daca a facut vraji, acestea nu functioneaza.
Din cate inteleg, faptul ca nu v-ati casatorit are cu totul alta cauza: nu ati iubit si nu ati fost iubita. Or, in aceste conditii, ati facut foarte bine ca nu v-ati casatorit. Si ati facut foarte bine ca ati pastrat darul de neinlocuit si atat de rar al fecioriei.
Mergand mai departe spre cauze prime, de ce nu ati iubit si de ce nu ati fost iubita ? Este improbabil (desi nu imposibil) sa fie aici o cauza spirituala. Mai degraba e vorba fie de cauze psihologice (sunteti mai retractila, mai introspectiva ? Inhibitii provocate de evenimente trecute ? etc) sau, pur si simplu, asa cum se intampla des, v-ati concentrat pana acum mai intai pe studiu, apoi pe un loc de munca si abia recent, ajungand la 27 de ani, ceasul biologic a prins a zbarnai, imprimand un simtamant de urgenta. Desigur ca ati gresit daca ati stabilit asemenea cronologie, fiindca mai intelept este ca sa fie privita casatoria drept inceput de drum si nu drept sfarsit. Dar ati gresi inca muuult mai mult daca, neocupandu-va pana acum de acest aspect al vietii, ati incepe sa o faceti in mod pompieristic.
Sigur nu veti gresi daca va veti deschide inima spre Domnul: vorbiti-I despre lucrurile acestea si cereti-I ajutor si sfat.
Mult ajutor puteti primi si de la Sfanta Maria: ea este atat patroana fecioarelor, cat si a femeilor casatorite. Vedem in Evanghelie cum ea a intervenit pentru bunul mers al unei nunti, desi Fiul ei nu avea in plan aceasta. A facut lucruri mari pentru multi si pentru multe si ar putea face si pentru dv.
Iarasi, mult ajutor va pot aduce sfintii. De exemplu, incepeti prin a citi ceva despre Sf Priscila si despre sotul ei, Sf Aquila, apoi rugati-va lor.
In sfarsit, rugati-va ingerului dv. Presupunand (prin absurd) ca un diavol va tine cununile legate, nu gasiti logic sa-i contrapuneti o putere egala ? Si prin cine ar veni aceasta putere, daca nu prin ingerul care in mod sigur va doreste binele, care va poate da sugetiile bune, care poate alerga pentru dv mult mai repede decat ati face-o, care va vrea fericita si implinita pe pamant si in Cer.
Acuma, poate ca ma insel, dar intrezaresc in ce spuneti despre cum ati respectat cele ale lui Dumnezeu si cele ale Bisericii ceva un pic mecanic. E mult mai mult decat nimic, este enorm. Dar nu e destul. Incepeti sa va pregatiti pentru casatorie ! Incepeti sa iubiti. Si incepeti cu acel barbat care va iubeste cel mai mult. In rugaciune, ascultati-l cum va sopteste: "Urmeaza-Ma". Si toate, si serviciu, si planuri personale, si griji, lasati-le in puternica Lui mana.
Asa sa va ajute Dumnezeu!
|