24.11.2014, 03:17:02
|
|
Senior Member
|
|
Data înregistrării: 27.11.2005
Locație: USA
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.809
|
|
Citat:
În prealabil postat de glykys
Era un turc batrân, vecin cu noi. Tare batrân, tare sărac, fără nevastă, fără copii, singur cuc. Hainele îi erau jerpelite, dar sclipeau de curățenie. El le spăla, el își gătea și curăța podeaua. Seara venea la noi. Se așeza în curte cu bunică-mea și alte babe și împletea ciorapi. Acest Hussein-aga era un sfânt. Într-o bună zi m-a luat pe genunchi și mi-a pus mâna pe creștet, ca și cum m-ar fi binecuvântat: "Alexis, mi-a zis, am să-ți destăinuiesc ceva. Ești prea mic să pricepi, dar ai să pricepi când oi fi mare. Ascultă-mă, fiule: pe bunul Dumnezeu, vezi tu, nici ăle șapte caturi ale cerului, nici ăle șapte caturi ale pământului nu-L pot cuprinde. Dar inima omului Îl cuprinde. Așa încât, ia seama, Alexis, să nu rănești niciodată inima omului!" (Nikos Kazantzakis - Alexis Zorba)
Post binecuvantat!
|
Foarte frumos zis...
__________________
Rugaciunea care-i plansa
In a lacrimei parau,
Te sfinteste si te-nalta
Ca sa-l vezi pe Dumnezeu!
|