[Ioan_Cezar]

Departe de a propune un topic de discuţii pe linie dogmatică despre Naşterea Domnului şi dincolo de varietatea opiniilor privind semnificaţia acestei "memorii", mă gândeam că fiecare dintre noi, împreună cu lumea în care am trăit, a cunoscut din experienţă proprie întâmpinarea Naşterii Domnului, a Crăciunului.
În fiecare localitate din ţara noastră copiii iau parte, an după an, la pregătirea pentru Crăciun şi la Sărbătoarea Naşterii Domnului. Sufletul copilului, mereu uimit şi încântat de frumuseţea aparte a lunii decembrie, care începe cu bucuria darurilor din ghetuţe, ia parte şi la atmosfera mai generală a comunităţii din care face parte.
Unii dintre noi am trăit întâmpinarea Naşterii Domnului în sate şi oraşe din Muntenia, alţii în localităţi din Oltenia, Maramureş, Moldova ş.a.m.d.
Cum era aşteptată şi pregătită în copilăria noastră Naşterea Domnului?
Vă mai amintiţi cum întâmpinam noi Crăciunul?
Dar părinţii şi bunicii noştri - familia, rudele, comunitatea întreagă?

Vă propun să evocăm câte un crâmpei din zorii vieţii noastre când, poate, în această perioadă cu totul aparte a anului, aveam parte de unele experienţe de viaţă care vor fi devenit peste ani unele dintre cele mai frumoase şi, de ce nu, româneşti şi creştineşti amintiri ale fiecăruia!

Memoria colectivă a poporului nostru e îmbogăţită şi înfrumuseţată, în această perioadă, cu nenumărate amintiri personale.
Haideţi să facem un brad frumos împodobit cu globurile colorate şi cu beteala amintirilor fiecărui copil care am fost! Să urcăm spre noul Crăciun împrospătaţi cu darurile Sărbătorilor inocenţei noastre. Astfel, memoria personală a Crăciunului poate deveni un crâmpei viu şi actual din Memoria multimilenară a Naşterii Domnului...
Şi aşa cum Magii au fost călăuziţi de o lumină Cerească până la Pruncul Sfânt, să ne lăsăm călăuziţi şi noi, prin lumina blândă a amintirilor din copilărie spre o participare cât mai deplină, acum, una cu toată fiinţa, la Sărbătoarea Minunii Naşterii Domnului!