[sophia]

Iorest

Am observat ca a aparut mesajul de doua ori.
Am niste probleme cu forumul in ultima vreme.
In afara de functia "quote" mai apar din cand in cand probleme si la corectare.
Daca dau "Edit" imi arata un mesaj gol, fara textul meu. Daca vreu sa ies din el imi spune ca textul e mai mic de 10 cuvinte si nu se poate.
Aseara mi-a aparut din nou mesajul dupa manevrele astea, am corectat si dupa ce l-am trimes am vazut ca aparuse publicat si cel anterior (cel necorectat).

Ii multumesc lui Demetrius pentru incercarea de ajutor, dar in mod normal trebuie sa mearga si functia "quote", adica citarea automata. Nu stiu daca este ceva la browser. Inteleg ca la voi merge bine totul.
Nu foloseste nimeni Mozilla?

O sa ajung sa scriu si adminului sa-l intreb.

Am gasit aici pe forum hotararea patriarhului ecumenic.
Unele biserici apartin de Constantinopol. Grecii apartin de el.
Stiu ca exista un patriarh pentru toti ortodocsii, acum ca unii nu vor sa apartina de el, e altceva. Nu ma pricep deloc la jurisdictiile astea, cine si de cine apartine.

CristianR

Sunt lucruri mai complicate, care ne depasesc pe noi oamenii.
Noi aici, pe acest fir, vorbim despre fericirea pamanteana, asa cum am descris-o mai sus.
Tu vorbesti despre altceva acum. Lucrurile pe care le spune Iisus in Fericiri nu sunt pe pamant.
Nu stiu cum sa va explica sa ma intelegeti.
Noi vorbim aici despre lucruri normale, omenesti, palpabile - hrana (materiala), apa, sanatate, integritate trupeasca si fizica iubire (din partea oamenilor).
Si autorul firului (se) intreaba de ce unii oameni, in speta copii, nu beneficiaza de acestea. Unii nu le au de la nastere, altii le-au avut si le-au pierdut etc.
Am incercat sa dam unele explicatii, tot lumesti.
Despre cele duhovnicesti, de la Dumnezeu, noi nu stim si nu putem vorbi. Niciodata nu vom sti.

Am mai discutat pe alt fir despre pruncii cu handicapuri si boli genetice si cromozomiale. Unii spun ca sunt fericiti. Eu am citat acolo un om foarte credincios, cred ca e chiar monah, care este orb. Si pana si el spune clar ca nu este fericit. S-a obisnuit, isi duce crucea, nu se plange, dar nu este fericit.

Inca o data - credinta e una (cu martiriu, cu fericiri duhovnicesti si etc.) si starea de bine (fericirea pamnteana, omeneasca) este altceva. Ori voi le tot amestecati.
Nimeni nu contesta ce spuneti voi, in felul vostru, dar aici se vorbeste despre altceva.
Exista totusi un punct de intersectie, atunci cand ne intreb daca aceste probleme sunt de la pacate de la generatii anterioare sau de la Dumnezeu. Eu as spune ca sunt de la toate la un loc.

Da, este suferinta in existenta noastra pe pamant. Nimeni nu este fara suferinta. De ce nu se poate credinta fara suferinta, ramane totusi intrebarea mea. Fiindca eu cred ca poate sa fie.
Ne si rugam pentru asta, chiar si in biserica, daca stau sa ma gandesc bine.
Dar poate sunt eu prea idealista si gresesc.
Din experienta mea pot sa spun ca daca ma simt bine si am cele necesare, am putere si bucurie sa ma rog, sa merg la biserica, sa fac fapte bune. Si atunci? E ceva ciudat aici.
Voi spuneti exact invers - daca ti-e foame, daca esti bolnav, daca esti sarac, esti mai bun in credinta, te rogi mai bine, te duci la biserica si etc.
Si totusi suntem toti oameni, cu aceleasi nevoi omenesti.