În Biserica noastră, postul este obligatoriu, nu-i facultativ, fiecare trebuie să țină post. E adevărat că nu toți au condiții ca să țină post. În viața mea am trăit mulți ani în internat, dar 38 de ani la mănăstire am putut să postesc foarte bine și am postit pentru că s-a postit în mănăstire și a fost ușor să postesc. Am trăit de multe ori din mâncarea pe care mi-au dat-o alții și pe care mi-au făcut-o ei cum au gândit ei că trebuie făcută. Îmi dau seama că nu oricine poate posti, dar orice credincios, dacă vrea să țină postul, dacă se angajează la post, poate să renunțe la o masă pe zi, poate să mănânce (dacă mănâncă de la el) mâncare de post.
Să știți că postul ne ajută foarte mult, în înțelesul că disciplinează organismul.
Prin urmare, pentru a avea o viață duhovnicească, trebuie:
- să mergem neapărat la biserică,
- să începem ziua și să o sfârșim cu Dumnezeu;
- să ne împodobim mintea cu gândurile lui Dumnezeu, din Sfânta Scriptură;
- să ne facem rânduială în minte prin rugăciunea de toată vremea;
- să facem și lucrarea postului, atât cât o putem face.
Și dacă nu, zice Filocalia, dacă nu poți să îndeplinești o virtute, să împlinești alta măcar; dacă nu poți să rămâi în cetatea postului, atunci să te duci în cetatea rugăciunii, că zice Domnul Hristos că „dacă vă vor prigoni într-o cetate, mergeți în cealaltă“. Trebuie să facem ceva din care să se înțeleagă ce vrem să împlinim și ceea ce nu putem împlini. Acesta este programul pe care îl dau celor care vor să fie îndrumați de mine, iar cei care l-au împlinit au avut si au folos.
(Arhim. Teofil Părăian, Punctele cardinale ale Ortodoxiei)
|