[MihaiG]

Gândiţi-vă câţi dintre sfinţii şi marii învăţători ai Bisericii or fi fost şi ei copii din ăştia hyper-energici care i-au înnebunit pe părinţi.....

Sau, gândiţi-vă la Părintele nostru Ceresc, câtă răbdare trebuie să aibă ca să ne îngăduie pe toţi, cu energia noastră nesecată înspre a face rău...

Sau, gândiţi-vă (şi rugaţi-vă) Maicii Domnului, care ştie mai bine decât oricine ce înseamnă să fi mamă. Gândiţi-vă ce diferenţă este între dumneavoastră, care aveţi bucuria şi privilegiul de a creşte doi copii care sunt doar neastâmpăraţi, şi Ea, care L-a crescut pe Dumnezeu şi, mai târziu, a trebuit să-L îngroape după ce L-a văzut murind pe cruce.

Eu, datorită meseriei şi altor împrejurări obiective, am multe zile când nu-mi pot vedea băieţelul. Şi de câte ori trebuie să merg la culcare fără să-l fi văzut în ziua aceea, îi simt lipsa şi mă gândesc ce bine ar fi să fie acum aici, şi să fie neastâmpărat, să mi se suie în cap şi să arunce prin casă cu mingiile de fotbal sau să tropăie şi să trântească.... Când sunt cu el, nu-mi lasă 5 minute de linişte, iar când nu sunt cu el, după 3 minute de linişte îi simt lipsa.