Citat:
În prealabil postat de AlinB
Mandria cea buna e satisfacita lucrului bine facut, acest sentiment este cel care ne motiveaza sa facem in continuare lucruri bune.
Mandria cea rea e vecina cu infatuarea.
Ca de ex. atunci cand incepi sa gandesti: "Ia uite, din toti crestinii doar eu am avut ambitia sa ajung aici, halal credinta au ceilalti, spre deosebire de mine..".
etc.
|
Logica asta are cotrasensuri dubioase...
De exemplu, am putea spune că există o curvie bună și alta rea, curvia fiind o patimă amplasată de autorii duhovnicești pe o poziție inferioară mândriei în clasamentul patimilor după criteriul malignității lor.
Și pentru presupusa "curvie bună" putem găsi o grămadă de sofisme pe post argumente valide logic. La fel pentru lăcomie, iubirea de arginți și toate celelalte.
Nu zic că n-ar putea exista nuanțe în toate cazurile, fiindcă realul se manifestă într-o formă întotdeauna ipostaziată, cel mult asemănătoare cu alte forme ipostaziate dar niciodată identice. Cred doar că e periculos să extragem principii generale pe baza unor aplicații particulare ale iconomiei în cazuri indefinit multiplicabile în forme tot atât de diferite și ireductibile unele la altele.