[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

Eu m-am gândit că e din pricină că nu vă ajungeţi cu banii. Dar să nu intrăm prea mult în amănunte.

E şi asta o problemă, însă e secundară. Am avut şi perioade când nu duceam lipsă de nimic, material, iar copiii nu au fost niciodată privaţi de strictul necesar - dimpotrivă, eu cred că am greşit oferindu-le prea mult şi prea fără efort. Însă am zis să-i răsfăţăm, un pic, că viaţa n-o să-i mai răsfeţe când vor fi măricei...
Nu, problema de fond nu a fost şi nu este cea a banilor, deşi uneori traversăm situaţii de criză. Şi cui nu i se întâmplă, câteodată?
E vorba despre duhul de sminteală care bântuie prin mai toate casele. Unul sau altul dintre soţi înclină urechea şi cugetarea la modelele distructive ale lumii de azi (e o presiune socială reală, care nu poate fi ignorată) şi atunci, câtă vreme celălalt rămâne ferm pe principiile vechi/tradiţionale, se iscă dezacorduri care nu sunt uşor de depăşit, uneori.

Deocamdată singura "victorie" a mea, ca soţ şi tată, este că toţi ai mei sunt prezenţi la biserică (chiar mai mult decât mine), participă cât pot mai bine la slujbe şi la alte activităţi, iau aminte la tot ce se întâmplă acolo iar Tudor a avansat mult de când studiază sistematic teologie şi de când e copil de Altar.
Am reuşit să cultiv asta în familia noastră şi e un bun început.
Însă viaţa de credinţă nu se reduce la atât. Dimpotrivă, abia începe...