@AlinB: incoruptibilitatea rămășițelor pământești a cuiva nu este necesară pentru declararea sfințeniei aceluia.
În "Frații Karamazov" este un episod cu moartea unui stareț considerat sfânt încă din timpul vieții. Ei bine, rămășițele aceluia se descompun prematur, când trupul era expus în nava bisericii, răspândind o teribilă putoare. Fratele cel mic, Alioșa, fiu duhovnicesc al aceluia, a fost printre cei care nu s-au smintit.
În carte mai apare un călugăr, Ferrapont, un fel de mihalt al mănăstirii de acolo, care vedea înșelați de draci peste tot. El e primul care declară că putoarea e din pricina lăcomiei de care mortul suferea în timpul vieții, când, înșelat de draci, se dedulcea cu dulceața adusa de credincioase.
În concluzie, atunci când se descoperă trup incoruptibil, care corespunde criteriilor sfințeniei, acesta e un argument în favoarea sfințeniei. Dar absența acestei descoperiri nu este contraargument împotriva sfințeniei.
|