Cateva observatii:
1. Nu-mi place nici mie spectacolul in biserica.
Acum unde sfarsesete rugaciunea si unde incepe spectacolul este mai greu de spus cand canta un grup sau un cor. Rar sunt profesionisti, iar cand acestia canta frumos, profesionist, granita nu mai poate exista.
Muzica stranei ar trebui sa fie doar rugaciune de fapt, raspuns la ceea ce face preotul.
Acum ar putea fi desbatut de ce in BOR nu se folosesc intrumente (de ex.orga, pian) si cum de totusi se permite corul.
Pentru mine inseamna: sa se roage omul cu vocea lui, sa nu cante, sa nu fie muzica in biserica. Si totusi...ingerii iubesc si fac muzica.
2. Nu-mi place stilul muzical de manastire. Aceleasi cantari in varianta manastireasca sunt mai grele si mai fara melodie, mai triste. Poate ca sunt mai pioase, dar noi mirenii nu suntem obisnuiti cu acest stil nici sa-l auzim si nici sa-l cantam. Stilul mirean mi se mare mai muzical, mai melodios, armonios.
Acum exista si exceptii.
De ce s-au facut doua stiluri, de fapt in fiecare biserica se canta altfel, aceleasi cantari. Exista x glasuri. Este f.complicat, cand s-ar putea si mai simplu. Un singur fel pentru mireni si eventual acelasi si pentru monahi.
3. Faptul ca mirenii nu stiu sa interpreteze in rugaciune isi are cauza in faptul ca nu suntem scoliti, nu pricepem ceea ce cantam, sensul. Poate ca nici nu traim suficient sau cum trebuie aceste cantari. Da, monahii traiesc altfel credinta in general, fata de noi mirenii. Nu poti sa ai aceasta pretentie de la mireni, sa traiasca si credinta ca monahii.
De multe ori muzica ajuta pe mireni sa simta si sa patrunda rugaciunile si nu este rau. Ii ajuta sa se relaxeze si sa se desfaca de lumesc. Nici asta nu este rau.
Imi place sa aud preoti cu voci frumoase cantand, mai ales "Iubite-voi". Este divin.
Si in final, o vorba spune asa: ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place. Inclusiv muzica frumoasa si curata.
|