Citat:
În prealabil postat de glykys
Sophia, nu oamenii sau Biserica fac pe cineva sfant, ci doar certifica sfintenia. Adica, daca il vor canoniza pe ierom. Seraphim Rose peste 30 de ani, nu inseamna ca peste 30 de ani va deveni sfant, ci inseamna ca de atunci i se va recunoaste oficial cultul si ca el e sfant de cand a plecat la Domnul.
La fel, par. Galeriu poate ca e sfant - eu nu ma indoiesc ca se odihneste cu sfintii si cu dreptii - e altceva ca nu e recunoscut ca atare si canonizat.
Sa stii ca au fost multi sfinti care, in trecut, au avut o viata pacatoasa. Sfanta Maria Egipteanca, spre exemplu, a fost o prostituata celebra, dar apoi s-a pocait, si de aceea este cinstita asa de mult in Postul Pastilor: pentru ca a reusit prin pocainta sa sa i se ierte viata pacatoasa. Desigur, avem si sfinti care au pazit de mici poruncile, dar vezi ca parca toti cei din prima categorie sunt mai aproape de sufletul omului, pentru ca stradania lor a fost mai mare, de vreme ce au izbutit sa isi spele atatea pacate.
|
Ai dreptate. Parintele Galeriu este oricum un sfant, dar ma refeream la canonizare.
Problema mea (motivul pentru care ma deranjeaza astfel de canonizari, cele facute de colegii de forum mai ales) este ca daca sunt asa de deschisi si ingaduitori cu unii, atunci de ce cu noi cei de rand sunt atat de severi?
Sa ma ierte Dumnezeu, fac o comparatie mai indrazneata, ca sa ma intelegi.
Daca un om ca talharul de pe cruce, sau Maria Egipteanca, sau Seraphim Rose sunt iertati (unii chiar de Dumnezeu insusi), desi au avut un trecut (f.) controversat, atunci noi, altii care suntem totusi cuminti si n-am facut din acele mari pacate, de ce suntem luati atat de aspru? De ce ni se cere atat de mult?
Nu este oare un fel de discriminare?