[cezar_ioan]

În prealabil postat de N.Priceputu

Îngerii, fiind ființe netrupești, nu sunt delimitați spațial. Deci pot fi prezenți în două locuri din spațiu în același timp.

Cristian, în cartea Părintelui Serafim Rose - "Sufletul după moarte" (Ediţia 2002, edit. Anastasia), am găsit câteva precizări care m-au surprins şi încântat totodată. Spicuiesc câteva pasaje din Capitolul 2 - Învăţătura ortodoxă despre îngeri., pag. 33-35


Cu prilejul criticii unor lucrări teologice consacrate în lumea romano-catolică din secolul XIX, Episcopul Ignatie Branceaninov "combate ideea modernă bazată pe concepţiile filosofului Descartes, conform căreia tot ce este în afara realităţii materiale ţine imediat de domeniul spiritului pur. Efectul direct al unei asemenea idei este că Îl plasează pe Dumnezeu, care este infinit, la acelaşi nivel cu nenumărate alte spirite finite (îngeri, demoni, suflete ale celor adormiţi)."
Abatele Bergier învaţă că îngerii, demonii şi sufletele celor morţi sunt fiinţe perfect spirituale; prin urmare, ele nu s-ar mai supune legilor timpului şi spaţiului, deci despre forma şi mişcarea lor nu putem vorbi decât metaforic şi au nevoie să primească un corp subtil ori de câte ori Dumnezeu le permite să acţioneze în trup.

Aceste concepţii, însă, spune Seraphim Rose, sunt rezultatul unei perspective minimaliste asupra realităţii spirituale, perspectivă apărută sub influenţa materialismului modern. Să ne dezvăţăm, zice autorul, de a mai minimaliza dihotomia modernă dintre materie şi spirit, întrucât lucrurile sunt în realitate mult mai complexe.

Episcopul Ignatie scrie: "Atunci când Dumnezeu îi deschide ochii duhovniceşti, omul este capabil să vadă duhurile în forma lor proprie."

Sfântul Vasile cel Mare, în cartea Despre Sfântul Duh, arată că puterile cereşti au limite în spaţiu (sic!) şi devin vizibile, arătîndu-se celor vrednici sub înfăţişarea propriilor lor trupuri (sic!).
În altă parte, Sfântul zice: "Noi credem că fiecare putere cerească se află într-un loc hotărât (de Dumnezeu - n.m.). Căci îngerul care a stat înaintea lui Corneliu nu l-a însoţit în acelaşi timp şi pe Filip (Fapt. 10, 3; 8, 26); iar îngerul care i-a vorbit în acelaşi timp lui Zaharia lângă altarul tămâierii (Lc 1,11) nu s-a aflat în acelaşi timp şi în locul său din ceruri."

Sfântul Ioan Damaschinul, concluzionînd în sec. VIII învăţătura Părinţilor anteriori lui, scrie: "Îngerii sunt circumscrişi, pentru că atunci când se află în cer ei nu se află şi pe pământ, iar atunci când Dumnezeu îi trimite pe pământ, ei nu rămân în acelaşi timp şi în cer."

Dar dacă vorbim despre "trupuri" de îngeri trebuie să fim atenţi să nu le atribuim caracteristicile vreunui material brut. Ei sunt nematerialnici, "eterici".

P.S. În "Vieţile" pe august am citit ieri minunata descriere a unor momente din viaţa Cuviosului Pimen, din Egipt. La un moment dat spune că un monah cu totul cucernic vine la Pimen şi începe să-i vorbească multe lucruri despre cele cereşti şi îngereşti, în chip desfătător, desigur. Dar Pimen nu-i răspunde, întoarce faţa.... Aflăm şi motivul: Pimen e un simplu om, el cunoaşte doar cele ale luptelor omului păcătos ce ţin de nevoinţe, de pocăinţă... La ce folos, zice Pimen, să vorbim despre lucruri atât de înalte?...
Ca urmare, mă reţin şi eu să mai dau pasaje din cartea în care sunt şi lămuriri despre îngeri (necesare acolo, zice Seraphim Rose, pentru a înţelege ce-i cu fiinţele de lumină care apar atât de des în viziunile modernilor, teribil de multe în ultimul veac...). Am intervenit doar pentru că am fost şi eu mirat de învăţătura ortodoxă despre locuri şi trupuri îngereşti...:) Poate vei fi şi tu mirat şi, deopotrivă, încântat de descoperirile nuanţelor din învăţătura Părinţilor.
Toate cele bune, frate!