Una din multele mele respingeri sceptice ale isteriei grecești generalizate în jurul Părintelui Paisie Aghioritul se referă (alături de bazaconia cu locurile negre care apăreau în poze în locul Părintelui atunci când el nu voia să fie fotografiat) la omni/multiprezența sa:
adoratorii (fanii/suporterii) idolatri și plini de imaginație lumească (mare e puterea inconștientului nevrotic!) îl mărturisesc pe Părintele ca apărînd simultan și pe coama unui deal și pe buza unei prăpăstii și în Biserică și în maternitate etc. Adică fix acolo unde sunt nevoile bieților creștini plini de imaginație, ca dintotdeauna în Elada. Sugestionabili tare, urmașii de azi ai poetului Homer...
O astfel de perspectivă îmi amintește de alte basme: ninja, kung-fu etc. Orientalisme eline, struțocămila secolului vitezei... Puiuțul oriental al New-Age-ului și al altor eclectisme...
Ortodox? Deloc.
Last edited by cezar_ioan; 29.08.2013 at 16:58:00.
|