[Jane Says]

Am citit / mi s-a spus ca e pacat ca, nedesavarsiti fiind, sa invatam pe altii lucruri pe care ei nu pot sa le priceapa, prin asta noi pricinuindu-le ispita si lasandu-i prada duhului de impotrivire si razvratire nu doar impotriva noastra, ci si impotriva acelor lucruri despre care incercam sa le explicam.

Ne gandim noi, ortodocsii, vreodata, ca prin raspunsurile pe care le dam altora mai incepatori decat noi, sau altora ce tin de alte culte, ii intaratam pe acestia si ca din cauza atitudinii noastre combative si categorice, ii indepartam nu doar de noi ci de toata invatatura buna pe care incercam sa le-o dam (numai ca prin mijloace nepotrivite).

Poate ca din cauza aceasta ni se spune sa nu stam de vorba cu cei care-s in alt duh, nu din dispret fata de ei si din superioritate, ci ca nu cumva, din cauza atitudinii noastre, sa ne facem sminteala si noua si lor si sa li se faca greata si de noi si de ortodoxie. Poate unii mai slabi dintre noi ar putea fi smintiti inclusiv in sensul ca si-ar pune la indoiala credinta si "s-ar da cu turcul".

Dar aceia mai tari, mai cunoscatori, mai categorici.. poate ar trebui sa procedeze cu mai multa blandete si sfiala fata de cei care nu stiu si nici nu vor sa primeasca de la voi cuvantul, ca sa nu fie ucis in ei, prin impotrivire, dezgust si razvratire orice samanta care, poate in alt context, ar fi dat o roada buna.

Poate daca am incerca macar sa fim putin mai temperati, apeland mai des la "nu stiu frate, eu asa am invatat si raman in dreapta credinta in Hristos", in loc sa ne dam unii altora in cap cu citate, cu canoane, cu anateme, atmosfera pe forum ar fi mai putin incarcata de agresivitate de ambele parti.

Din perspectiva asta, mie imi pare sincer rau daca prin vreun text pe care l-am scris, cu mai multa ravna decat cu traire, si incercand sa invat pe altii masuri la care eu insami nu am ajuns, i-am smintit si i-am facut sa se enerveze si pe mine si pe acea idee pe care incercam, stangaci, sa o comunic (ma refer aici in special la discutiile despre casatorie si cele avute cu copacel).

Tot ce pot sa spun e ca in ciuda tuturor asperitatilor noastre inca neslefuite, dreapta credinta e singura Adevarata si frumoasa, numai ca pentru a ajunge sa iti dai seama de asta trebuie sa depui putin efort sa o cunosti si sa incerci sa o traiesti, pentru ca daca e privita din exterior, ca un exponat de muzeu sau ca un produs pe raftul unui mall (da, arata bine, poate putin prea aurita, uneori prea cernita, miroase bine, a mir, dar parca si a vechi), nu foloseste la nimic. Majoritatea dintre noi pe aici suntem tineri, cand ne inclestam unii pe altii in apararea Adevarului sa nu uitam totusi ca mai avem, Doamne ajuta, de trait in credinta, poate zeci de ani buni. Si ca acel text adresat altcuiva, care ar fi trebuit sa fie o invitatie si un indemn la cunoasterea ortodoxiei in toata bogatia sa (pe care nici nu o putem percepe), poate din nepriceperea noastra, a inchis o usa.

Dumnezeu sa ne ierte pe toti si sa ne lumineze.
PS: Ah da, si eu imi cer iertare daca am suparat pe cineva dandu-ma desteapta pe vreo tema sau alta. Habar nu am, fratilor, am zis si eu ce am priceput, dar am toata increderea in cei de la care am invatat si sper ca, pe parcursul anilor, sa-mi insusesc mai bine invatatura pe care deocamdata o repet doar ca papagalul.