Cateva momente, petrecute in perioada sarbatorilor de iarna, mi-au ramas in memorie si voi incerca sa le redau aici fara niciun adaos, fara nicio cosmetizare ci cat mai fidel posibil, asa cum le percepeam eu atunci, copil fiind.

Intr-un an, cred ca de Sf. Nicolae, am primit o carte de colorat mare, mare de tot, cu multe, foarte multe pagini, foarte groasa... nici acum n-am mai vazut pe undeva o asa carte de colorat. Ce incantata am fost de ea! Cu noaptea-n cap m-am si asezat la masa si am inceput sa colorez .. si-mi amintesc ca mai faceam cate o pauza, apoi fugeam la bucatarie unde mama framanta intr-un tuci mare coliva. Avea mama obiceiul ca inainte de a aseza coliva pe platouri sa ne faca la fiecare cocoloase. Modela coliva sub forma unei mingiute rotunde, nici prea mare, dar nici mica, cat sa o putem lua totusi in mana si uite asa luam un cocolos din ala si muscam ca dintr-un mar. Inchipuiti-va ce ma mai moscoleam si pe fata si pe maini.. :) Dar era frumos, numai la mama am vazut sa faca cocoloase, nicaieri in alta parte! :)

In alt an, eu si un alt frate - ultimii care mai eram mici din toata familia, am gasit sub brad cate o punga cu numele fiecaruia pe ea. Am recunoscut insa a-l cui era scrisul, cadoul fiind din partea unui alt frate mai mare, dar, chiar daca am stiut ca nu de la Mosu` venea, tot m-am bucurat. Am gasit fiecare in punga cate o masinuta mica, din plastic, albastra, cu un mosor in remorca, niste dulciuri si in plus, eu, pt. ca eram cea mai mica, am primit si un joc format din 6 cuburi maricele, din lemn, imbracate in hartie colorata ... cel putin una din imagini pe care o puteam alcatui era din povestea "punguta cu 2 bani", dar mai puteam foarma si alta imagine .. nu-mi mai amintesc care. Ce sa va spun, toata iarna am stat cu frate-miu pe sub masa, parcand masinile si jucandu-ne in tot felul, in casuta noastra de sub masa (atentie, n-am primit papusa, dar si acum imi amintesc masinuta aia - de fapt, pe vremea aceea, m-ar fi bucurat orice; conta doar ca am gasit un cadou sub brad. ce copil lipsit de mofturi si pretentii eram!).

In alt an, imi amintesc ca eram acasa cu mamaia. Era spre seara, focul ardea in soba din bucatarie, era cald, liniste, totul curat, lumina nu era aprinsa si stateam cuminte pe un scaun iar afara se auzeau colindatorii prin vecini (erau "cu cantecele" imi zicea mamaia) iar dansa cocea pe plita turtele. Reteta cred ca era simpla de tot dar turtelele ii ieseau de minune. Le modela cu mana si le cocea pe plita. Erau asa de dulci si atat de bune... Asa cum doar la mama am mancat cocoloase facute din coliva, la fel si cu turtelele astea, doar mamaia ni le facea. Intre timp au inceput sa apara si restul fratilor/surorilor de pe la scoala/serviciu .. lumina s-a aprins si vraja a disparut, dar eu n-am uitat nici acum momentul acela.

Alta data, de la o sora care avea serviciu, am primit de Craciun un cadou, dar m-am trezit cu el sub perna. Ce bucurie sa dau cu mana de cadou acolo, sub perna, n-aveti idee cat de repede m-am dezmeticit si ce iute am fugit la bucatarie sa le spun alor mei ca a venit mosuuuu` :) Nu mai stiu ce am primit, dar stiu cat de bucuroasa eram si ce bine ma simteam ca sunt copil si ca am primit un cadou sub perna :)

Am mai gasit in alt an cadoul in ghetute iar alta data, de Mos Nicolae, am gasit intr-o gheata o nuia lungaaaa... Ce dezamagita am fost, ce rau m-am suparat. Stiam ca nuiaua era de la mama, dar nici acum nu sunt de acord cu o astfel de procedura. N-am primit nicio bomboana, nimic altceva in afara de nuiaua aia lunga .. pe care am rupt-o si am aruncat-o cat colo, de suparata ce eram. Sa nu-si inchipuie cineva ca si-a facut efectul atentionarea aia, dimpotriva, am ramas doar cu o amintire urata si atat.

Aveam un brad artificial pe care il impodobeam in fiecare an si niste globulete tare dragute si lumanari care se prindeau cu clipsuri de brad, dar pe care nu le aprindeam, si vata pe care o presaram pe ramuri aidoma zapezii. Mama imi povestea ca in alti ani cumpara si brad natural, dar eu nu-mi amintesc decat de acela artificial. Imi placea sa-l admir, era pus intr-o camera in care nu dormea nimeni si in care nu se facea focul in soba, dar nu conta. Ma imbracam bine si stateam pe acolo, pe langa brad. Mai sterpeleam o bomboana pentru ca frate-miu, mai inventiv, ma invatase ca pot sa mananc bomboana si sa las doar ambalajul atarnat in brad. Nu dura mult si dispareau toate bomboanele :) Iar la geamuri erau flori de gheata. Ce frumoase erau florile de gheata! Mai suflam abur din gura si faceam cate un ochi prin care priveam afara :)

Camera cu bradul dadea spre strada. In ajun de An Nou, de la ora 5 dimineata ne trezeam, ne imbracam bine si statea la geam asteptand sa treaca cardurile cu mascati. Veneau carduri, carduri, colindau tot oraselul, trageau cu bicele, se auzea buhaiul iar la ora pranzului se strageau in centrul orasului si faceau demonstratii. De la distanta imi placea sa-i vad, dar altfel imi provocau spaima .. asa, deghizati cum erau.

Imi placeau si betisoarele alea, gen artificii, pe care le incalzeam un pic la soba apoi ardeau si scoteau multe scantei... sau cum coceam in soba, pe jar, gutui peste care puneam apoi zahar.. ce bune erau; imi amintesc si de cozanacii rumeni si calzi pe care ni-i facea mama... de taiatul porcului si toata mestereala celor mari sa-l transforme in carnati, sunci, toba, piftie, friptura ... Fratii si surorile mai mari imi povesteau cum tata, inainte de Craciun, venea de la serviciu cu cadourile care se dadeau de catre sindicat - noi, cu eram multi, primeam fiecare cate o punga astfel incat tata ajungea acasa cu un sac intreg, plin cu jucarii si dulciuri :)

.. amintirile mele sunt simple, dar frumoase si mi-au ramas in suflet. Nu am fost niste copii rasfatati sau mofturosi. Noi eram 9 copii la parinti iar ai nostri nu aveau cum sa ne rasfete prea mult.