Citat:
În prealabil postat de ioanna
In general teologii nu fac concordante, nu suprapun stiinta peste teologie, caci suprapunerea e intr-un fel abuziva, fiind doua forme de cunoastere distincte, ci intepreteaza teologic ideile de rationalitate si devenire a universului, se folosesc de cercetarea stiintifica in argumentarea teologica a invataturii de credinta despre crearea lumii conform Revelatiei. Intr-o prelegere despre "Puterea cuvantului", tinuta in 13 mai 2009, IPS Bartolomeu Anania a atins si subiectul Big Bang. Redau un fragment din prelegere:
|
Parerea mea e ca Mitropolitul a incercat sa faca o paralela a ceea ce stiu crestinii cu efortul oamneilor de stiinta de a descoperi adevarul prin mijloacele lor, nu neaparat sa spuna ca teoria ar fi adevarata. In mare oamenii de stiinta au afirmat ceva asemanator cu crearea luminii din prima zi a Facerii, iar apoi crearea universului si a vietii. Desigur, la nivelul permis de cunoasterea doar stiintifica, noi in Revelatie avem firul complet al evenimentelor. O alta descoperire a oamenilor de stiinta, care confirma ce scrie in revelatie, de data asta cu o mai mare acuratete, este descoperirea adevarului ca toti oamneii am avut o Eva comuna si un Adam comun.
P.S. De fapt nu exista un conflict intre stiinta adevarata si teologie. Doar ca la un moment dat stiinta si-a atins niste limite si a incercat sa intre si in domeniul speculatiei, in cazul microcosmosului si macrocosmosului. Adica din ce sunt formate cele mai mici particule, cum e alcatuit universul, cum s-a format, cum a aparut viata, cum s-a dezvoltat, etc. Pentru ca nu vrea sa lase ceva nelamurit si o portiune neacoperita, a acceptat si teorii care se bazau mai mult pe speculatii, nu pe demonstatii sau arguemente, asta din lipsa altor teorii mai solide.