Însă toată despătimirea, sau câtă o fi ea, trebuie întemeiată clar pe rațiune, știință, atât pe știință teologică și din aria teologiei (spiritualitate, morală, etc) cât și pe știință de viață. Pentru a pleca la despătimire trebuie să vedem întâi necesitatea acesteia, statutul acesteia, finalitatea ei, ori acestea nu le putem înțelege și dacă nu plecăm de la Scriptură, de la Revelație, de la dogme, de la precizarea țintei, finalității demersurilor spirituale. Așa încât eforturile ascetice, atâtea câte sunt, să nu fie sterile și fără orizont, ci să fie cât mai fertile și cu orizont cât mai larg. Asceza se poate practica în diferite feluri inclusiv între oameni, iar în ziua de azi poate, sau chiar sigur, este mai benefică această asceză, această abnegație.
|